Dosarul Juneții: Elev și Părinte

Bun venit! Ne regăsim cu o transmisie din locul acela unde te simți ca acasă, poate pentru că chiar “acasă” este și unde dai de două (sau în unele cazuri doar de una) persoane care trec prin viață sub denumirea generică de “părinți”. Am plecat urechea și am făcut liniște. Iată ce am surprins prin microfoanele atent deghizate după vreo vază sau printr-un ungher plin de pânze de păianjen. Stenogramă din Dosarul Juneții.

E: “Diriginta vrea să facă o şedinţă. Discută una alta, o treabă cu fondul clasei. Dacă vrei, vino!”
- În niciun caz să nu vii, fac curat o săptămână prin casă, şantajează-mă cât vrei, numai nu veni, că spune notele şi absenţele. Hai, nu veni!
P: - “Cum a fost la şcoală?”
E: - “Ei, bine, cum să fie, ca în fiecare zi, nimic nou.”
- A fost ca dracu', idioată zi, mi-a dat iar notă mică, deşi ştiam, desigur. Tuta aia de iubită iar m-a înşelat şi din nou nu mai am ţigări şi tu mă întrebi cum a fost. Ca o pu*ă a fost!
E: “Trebuie să dăm nişte bani pentru fondul clasei, nu ştiu ce vor ăştia să cumpere.”
- Da, iar am cheltuit toţi banii. Până luna viitoare promit că nu mai vor ăştia nimic.
P: “Ţi-ai făcut temele?”
- Ştii, e perioada aceea a... zilei când îmi aduc aminte că mai eşti elev şi mă mai preocup şi eu. Tu spune acolo ceva și eu mă simt bine că mi-am îndeplinit misiunea.
E: "Fetele ies prin oraş, mă laşi şi pe mine?"
- Hai, lasă-mă! Râd alea de mine dacă nu mă duc şi dacă nu mă laşi iar mă închid în camera mea, adică mă ascund după uşă şi plâng până mă învineţesc.
P: “Eu şi tatăl tău vrem să discutăm cu tine!”
- Frate, dude, amice, pretine, ce să mai, n-am explicaţia pentru asta, ai pus-o! Te-ai lins pe bot, ăştia ţi-au pus gând rău!
E: “Nu da! Te spun lu' tăticu' dacă dai!”
- Ups, asta era doar la mine. Ah, să trecem peste, zic.

Mențiune: Articol din Academia de Gashcă.