Un domn bine

Dumnul M. este ceea ce s-ar putea numi un om dintr-o bucată. O bucată de inimă, dar în special de falus dornic de plăceri lumești. Băiat crescut la ţară, prin anii de final ai comunismului în România, să fi fost vreo '87, a ajuns, la doar 20 de ani, în mândra capitală a Republicii, băgat pe pile la Mecanică Fină. Aici, adică în capitală, și-a aprofundat cunoștinţele în ale sticlismului și-n ale iubitului. Om tânăr, urât nefiind, cu mușchii aceia pe care doar sapa, coasa și plugul greu mânuit în urma calului ţi-i pot face, era un amant dezirabil. Printre primele aventuri pe care le va povesti nepoţilor la gura sobei probabil că va fi aceea cu vecina de peste drum de locuinţa surorii lui la care stătea. Doamna aceea era puţin trecută de 40 de ani, căsătorită cu colegul domnului M., și având deja doi copii plecaţi pe la casele lor. Aventura se săvârșea când soţul ei era în tura de noapte, iar ca nimic să nu bată la ochi, nici chiar soţul pe distinsa duduie, domnul M. se furișa pe ușa din spate, după lăsarea întunericului. După ce și-a satisfăcut fantezia cu o MILF-ă, cum am numi-o acum, domnul M. s-a reprofilat.

La muncă a întâlnit o altă femeie, mai tânără, dar care deja avea porţia de "sedusă și abandonată" luată, având în dosarul vieţii un copil ș-un mariaj eșuat. Relaţia lor devenea frumoasă, chiar aveau planuri de căsătorie, cumpărând pe parcursul relaţiei de trei ani și verighetele. Dar planul îl face omul, nu invers, astfel că domnul M. s-a mai distrat ocazional cu femei, majoritatea cucerite pe la "Carul cu bere", unde ieșea cu prietenii când iubita lui era la muncă pe tură. Majoritatea erau fetiţe de oraș pe care domnul M. probabil că le cucerea cu fizicul de Adonis și părul care se răsfira în smocuri de sub cămașă. Dar revenea mai mereu la iubită pe care în final a părăsit-o, nu pentru că n-ar fi iubit-o sau pentru că nu avea libertatea dorită, ci pentru că găsise pe alta cu ceva mai evident.

Actuala soţie avea apartament de trei camere, moștenire de la părinţi, și ca orice om cu grija tranziţiei, domnul M. s-a gândit că mai bine de locuit să ai unde, că femei se găsesc pentru a le f*te. Și chiar s-au găsit. Ultima dintre ele este o funcţionară la bancă, măritată cu un străinez mai mereu plecat, astfel că doar nu era s-o lase la ananghie bunul domn M. care ţine la vecinele lui. Soţia dacă face crize? Nu face, căci dânsa și-a primit porţia de iubire fizică, uneori cu pumnul, alteori cu cureaua, prin primii ani de căsătorie când avea bănuieli. Cu răbdarea lui de ţăran neaoș, domnul M. a iubit-o cam vreo cinci ani în stilul acesta până când ea a ajuns la concluzia că și multă iubire strică. Acum se-nţeleg perfect, ea nu comentează, el liniștit performează.

Precizare: Articol scris pentru campania “Mari amanți români”.