Uite casa mea, vreau să-mi văd lucrurile, vreau să revăd ce am lăsat în urmă. Nu. Sunt iar întins pe spate. Mă simt obosit, fără aer, deşi fizic nu mai am nevoie de nimic. Adorm. M-am trezit cam repede, se pare că nu pot să dorm, o viaţă, şi aceasta eternă, o am fără odihnă, fără scop. Acum găsesc şi similarităţile cu viaţa de muritor, anume că în asta n-am scop, dar nu mai sunt limitat de moarte ca să încerc să-l definesc. Sunt în mormânt, în cimitir, dar lume nu prea întâlneşti pe-aici, iar eu credeam că vor fi petreceri, dezmăţuri generale, dar se pare că nu. Spiritele parcă stau în gropile lor, doar lenevind, fără ţintă, ca nişte pensionari resemnaţi cu preţuri mari, cu pensiile mici, cu inefabila moarte care se apropie. Vecinii nu mi i-am putut alege în viaţă, se pare că nici în moarte nu pot. Măcar de-aş avea ceva pe ce să scriu, parcă aş trata puţină filosofie existenţialistă, sau măcar sindromul auto-suficienţei dobândit după moarte. Partea proastă o regăsesc că fiind informaţia prea multă şi imposibilitatea de a o nota, de a o oferi şi altora. Ironia văd că predomină şi aici, sau doar să fie paradoxul cunoaşterii?
Sunt iar sus, am plecat la o plimbare. Oraşul e la fel, acum mai adâncit în bezna nopţii, dar sunt parcă împins de o forţă căreia nu mă pot opune către un traseu prestabilit. Pare a fi cel pe care îl cunosc. Văd un drogat cum îşi injectează câteva unităţi, pentru o clipă mi s-a părut că i-am văzut şi spiritul plutind deasupra corpului. Acum a dat ochii peste cap şi savurează visul care începe. Măcar are locuri în faţă la el. Mersul pe mijlocul străzii e frumos, mi-am făcut şi un prieten pentru câteva minute. Neatent a traversat iar maşina era prea rapidă, prea mare, prea nepăsătoare pentru a opri. Nu ştiu dacă este de vină culoarea, sau poate condiţia mea (ptiu, drace!, era să spun "fizică"), dar s-a speriat şi a fugit. Râde ciob de oală spartă, ce să zic, sau mai degrabă mortul cerebral de mortul original. M-am reîntors acasă, în mormânt. Nu ştiu de ce îl numesc "acasă", dar cred că trebuie să mă obişnuiesc cu el, vom fi împreună mulţi ani de acum înainte. Dacă mai devreme credeam că restul spiritelor sunt nişte pensionari ursuzi, acum m-am convins, chiar sunt aşa. Am găsit la intrarea în mormânt un mesaj: "fă mai puţin zgomot!", iar apoi, de parcă nu era de ajuns, cred că am şi nişte spirite chineze prin zonă că pe coşciug scria "Made in China".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu