Un inceput catre esential. Cam paradoxal.

Desi nu mai credem de ceva mii de ani in zeitati si alte culte, tot mai avem deprinderile noastre. Viata omului e in general marcata de 2 mari evenimente, nasterea si moartea si ca "interludiu" este si nunta. Dar cum nasterea este un prilej de bucurie, poate si de extaz iar pentru parinti este prilej de implinire ca figuri materne si paterne in viata unei noi fiinte aparuta dupa o noapte pe care si-o amintesc cu placere sau pe care o regreta. Daca nasterea este mereu vazuta ca buna, moartea este antiteza, este sfarsitul. Si legat de moarte nu prea se discuta parca fiind o fantoma care doar vine, ia pe inca cineva si pleaca, si simpla pronuntare a cuvantului "moarte" o cheama. Ei bine, moartea vine ca un sfarsit logic conform cu firul vietii. Fiind critic si ironic si poate prea simplist, pot spune ca moartea este cu adevarat evenimentul vietii noastre. Nasterea este doar punctul de start, intoarcerea clepsidrei, pentru scurgerea timpului sper sosirea sfarsitului. Scurt.. inceputul sfarsitului. 

Fara sa fiu un filozof tern, fara fond, abordez moartea ca forma ei reala, in Romania, printre obiceiurile noastre printre ce avem noi. De mici luam parte la petrecerea sau ducerea pe ultimul drum a celor din familie, a celor care se pierd in cursa spre moarte inaintea noastra. Un moment asa profund nu inteleg cum poate fi tratat asa superficial la noi. Bine, din punctul multora de vedere, este tratat foarte serios, dar eu vreau sa vad altfel. Si fara sa mai amintesc de bocitoarele de la Sapanta sau de petrecerile date de unii dupa ce moare un om, ci doar pe obiceiuri oarecum cunoscute de toti. 

Inainte de toate, avem "faza" cu tinutul lumanarii la capataiul mortului. Adica ala trage ultima gura de aer pe patul mortii, si noi ne grabim sa gasim niste chibrite si o lumanare. Sa va arat un truc magic daca mi se permite, niste lumanari, chibrite si moarte. Cam asa? Trecem peste, ii tinem lumanarea pentru lumina din viata de dincolo. Eu propun sa-i dam o lanterna, e mai eficienta, nu se stinge daca bate vantul. Deja se prolifereaza cultul mortilor. Trecem spre aprofundarea mortii. Se duce "saracul", Dzeu sa-l ierte, "fuse fuse si se duse". Si cum s-a dus nespalat, punem niste apa pe foc, si chinui trupul fara viata. Tragi de el ca de o femeie ce vrei s-o violezi. Nu a suferit destul in viata, mai il chinui, il punem la aerobic si dupa moarte. Decat sa patesc asa, eu m-as sinucide cu vreo 2 ore pana sa mor, fix dupa ce ies din baie si ma imbrac in costum. Desigur, am sicriul facut dinainte pe undeva prin debara sau prin pod. 

Si ajunge omul in cosciug si este pus undeva in casa. De parca ar fi fost vreun gradinar in timpul vietii si trebuie ingropat in flori, se fac randuri randuri de aranjamente florale mai ceva ca un ikebana. Si vine nenea ala mic si negru, aka preotul, zis in popor si popa. Si se ajunge la momentul cu "vesnica pomenire". Ne tinem unul de altul si ala mic si negru tot repeta "vesnica pomenire". Desigur, are timbrul vocal pe repeat, si se aude incontinuu. Eu as lua un cd-player si gata, nu ma obosesc eu. Il pomenim vesnic, dar hai cu fast forwardul ca vine pomana. Se duce mortul, pus bine in cosciug, prin orasul sau satul unde a murit. Daca e cu masina se claxoneaza, daca nu, nu se claxoneaza. Logic, nu? Si la sat mai e obiceiul sa se arunce bani pe jos, marunti. Acum cred ca asta e o forma de divertisment pt cel din sicriu. La modul foarte real, "uite bai asta, ce faci copii pentru tine. Iti arat un truc magic, arunc bani pe jos si puradeii astia se tavalesc prin tot praful sa adune vreo 50 bani sau ceva". Enjoy, entertainment la cel mai pur spirit, realist, sangele sigur este real, ca si praful din haine.

In biserica se lungeste slujba minut cu minut, de parca ne rugam toti la Dzeu sa ierte toti pacatosii. Dar doar se citesc pasaje din Biblie si se canta textu ala intr-un mod frumos. Daca mai e si iarna, ai sanse sa mai culegi 2-3 morti la final, asa, productie de sezon, ca ingheata lipiti de zid. Si porneste alaiul, convoiul catre cimitir.. Acolo se aseaza cosciugul pe marginea gropii, se mai spun ceva obiceiuri, "nu se arunca pamant de rude", "se sta in spatele lu' popa", si altele. Se goleste o sticla de vin peste mort, de parca nu trebuia sa fie alcoolist, dar acum isi permite, "sa se bea si mortii". Pana sa se puna capacul, mai e un aspect.

In biserica se baga la pieptul mortului niste bani. Cum fiecare pune cam 1 leu, sa fie la vreo 50 persoane, se aduna 50 lei, dar unde pui ca altii pun mai mult, fie 10 lei fie mai mult. Se strange ceva. E criza acum si noi bagam banii in pamant dar in cel mai risipitor mod. Si nu numai acum, dar care e rostul ingroparii banilor? Sa-l dezgropi peste ani, si sa ai o rezerva la care nu poti umbla? A, da, sa aiba sa plateasca nu stiu ce pe lumea cealalta. Sigur.. plateste curvele din iad. Sau "ingerițele" din rai. 

Gura mica. Hai gata cu vorbaria, vine pomana de dupa, momentul pentru care majoritatea se tin dupa mort. Si nu se vorbeste cu gura plina.

Un articol de paradox, cum este si existenta zile de 31 februarie.