Liftul, scurtătura printre vecini

E bine s-o dai și când ieși - sursa: halfthedeck.com

Liftul e o invenţie magnifică. Poţi străbate kilometri de clădire în câteva minute, poţi urca lucruri foarte grele într-un mod ușor și poţi să pui strat după strat de shaorma fără să te temi că pică la prima treaptă urcată. Dar nu cred că ăsta a fost primul scop al liftului. Cred că el a fost închinat unui scop mai nobil, cum ar fi evitatul vecinilor.

Primul om care a venit cu ideea unei cutii care să te urce repede și fără efort (al tău cel puţin!) probabil că abia ieșise dintr-un bordei cum bine se purta la vremea aceea. Cum oamenii nu mai erau așa prietenoși ca vecinii de la sat care te salut de la nivelul lamei de topor, el a vrut să evite să dea peste vecinii lui idioţi. Nu știa că sunt idioţi, dar îi vedea el într-un fel anume. Probabil erau genul care stăteau pe scară, mai spărgeau seminţe, mai fredonau o manea și oricât de frumos ar fi salutat, omul nostru ar fi vrut să scape de ei cu o bombă atomică - desigur că nici aia nu se știa ce e. Omul-lift oricum își căra mobila pe scări, plătind drojdierii de la buza scării, cumpărături multe nu făcea, nu avea hypermarket și soţiei gravide îi prindea taman bine urcatul pe scări, o obosea și mai tăia din pofte. Să le mulţumim, deci, vecinilor idioți, urât mirositor, urâţi la propriu care au adus aceasta invenţie magnifică, liftul. Acum, putem sta liniștiţi în lifturi, sperând ca pe etaj să nu fie alt vecin cu chef de discutat și bârfit.

Dacă ai ști

Dacă ai şti că majoritatea bărbaţilor care îţi întind mâna ca să te salute sau să te cunoască s-au masturbat în timpul acelei zile, le-ai mai răspunde la salut? Dacă ai şti că cel din faţa ta are fetish-uri ciudate şi că poate mai devreme de o săptămână i-a stat pe faţă o femeie sau a făcut pe el de frică în timp ce era într-o şedinţă de masochism crunt l-ai mai respecta? Dacă ai şti că majoritatea femeilor şi bărbaţilor preferă să-şi satisfacă partenerii prin sex oral i-ai mai pupa oriunde aproape de gură (ex: obraz)? Sau ai împărţi ceva alimente cu ei? Dacă ai şti toţi partenerii iubitei şi modurile în care a făcut sex cu ei ai mai privi-o la fel? Dacă ai şti că părinţii fac sex pe sub plapumă/pătură cât timp cred că tu dormi ca să nu te trezeşti întrebându-i de ce gâfâie şi sunt asudaţi i-ai mai privi ca pe simpli părinţi care odată ce te-au făcut, în mintea ta, s-au oprit şi din sex? Dacă ai şti că maică-ta probabil îl satisface pe taică-tu prin sex oral, ai mai lăsa-o să te pupe pe obraz sau frunte?  

Toate aceste detalii minore cu care se întâlneşte orice om în viaţa lui, nu neapărat în ordinea asta şi nu neapărat toate, poate şi cu altele, sunt mai mereu ignorate. Nici nu trebuie ţinut cont de ele pentru că atunci ne-am privi reciproc drept nişte scârboşi. Astea sunt exemple de fapte umane pe care nu vrem să le ştim din cauză că dacă le conştientizăm ne fac rău. Aşa, şi după toate astea, se mai întreabă cineva de ce există secrete? Nu poate exista sinceritate totală din moment ce, dacă există, totul se destramă pentru că detaliile ar fi prea greu de suportat. De-aia guvernele mint, de-aia niciodată nu sună amanta pe telefon, ci o colegă sau un coleg care a uitat ceva, care poate se preocupă de cum e vremea mâine. De-aia niciodată copilul nu sparge lucrurile, ci ele, de idioate ce sunt, cad cu o viteză atât de mare către pământ, mai mare de două-trei ori decât gravitaţie, şi se fac ţăndări. Aceste mici secrete pe care le avem pentru noi ne fac sociabili şi acceptabili în societate.

Dacă-i spui unui tată că fii-sa e o curvă în devenire după cum face sex, ăla te va alerga cu un topor în mână, o meclă de drac şi cu o sticlă în altă mână, până te va prinde şi te va jupui de viu. Dar nu-i spui, nu eşti sincer, îi spui că vă iubiţi, pentru că ţie îţi place cum e ea, îţi place ce face, iar atât timp cât e doar a ta, nu e curvă, e doar pricepută şi adori asta. Nu-i spui mamei celui mai bun prieten că el fumează, deoarece vrei şi tu ţigări, vrei ca el să aibă bani ca să-şi permită un pachet mereu plin. Ehe, şi aşa ajung secretele să fie personale şi nu sincer împărţite cu toţi, sau sunt secrete pe care le împărţim cu puţini, dar ascunzându-le de cei mulţi. Oamenii aşa ajung mari, pentru că cineva, la un moment dat, nu a spus cum ăla lingea-n cur şeful în birou la propriu şi aşa lumea e un loc mai bun de când cu politeţea.

Presedintele Romaniei este respectat

Transmit in direct, prin platforma de live bloging a ziarului nostru, intrevederea presedintelui Romaniei cu alt presedinte de o egala importanta. Pentru prima data in istorie presedintele este respectat, nu mai face niciun consilier misto de el pe la spate, nu-i mai trage clapa nicio amarata de reportera cand ii spune ca-l vrea la interviu.

Transmit in direct, pentru publicatie si pentru lume, din centrul Caracalului proaspat declarat independent si care tocmai si-a ales presedintele in decursul diminetii dupa o deficitara numarare a voturilor. Nu mai conteaza cum a iesit, e de remarcat ca cineva a stiut sa numere astfel ca-i bagam pe astia mici in Guiness. Cum spuneam, presedintele Caracalului, Baraca Obuzu, cu un nou treling pe el, tricou din proaspata enclava chinezeasca Aphu Mah Tzi, il asteapta pe presedinte la masa la birtul din centrul tarii Caracalului. In sfarsit poate creste inima in noi ca incepem sa fim recunoscuti pe plan international.

Cei mai periculosi oameni ai planetei

Exista oameni in lume de care trebuie sa te feresti prin orice mijloace, trebuie sa pui o zona tampon intre tine si ei ca sa nu iti distrugi chi-ul, karma-ul, mantra, sau ce mai ai. Acestia se pot ascunde sub orice forma, sub orice denumire, dar pot fi impartiti in doua mari categorii. Nu, nu sunt criminalii in serie de care scapi daca ii omori sau sunt arestati, nu sunt nici violatorii de care scapi daca le dai un sut in coaie sau te caci pe tine pentru ca sunt slabe sanse sa fie scatofili, nu-i vorba nici macar de psihopatii cu tulburari de orice gen. Cele doua mari categorii de care spun sunt asa: Ecologistii si Credinciosii. In fiecare dintre astea doua exista pasivi si activi, iar cum cei pasivi intelegem ce fac, de exemplu ecologistul pasiv are masina electrica sau hibrid, nu consuma apa inutil, nu taie copaci pentru ca gaseste inlocuitori etc., iar pasivul credincios doar spune in gand o rugaciune, bea o bere uneori, face o cruce cand e la vreo slujba si tine post. Activii sunt plaga societatii, ciuma noua, cancerul si treapta a mai de jos.

Ecologistul-activ:
El nu intelege ca daca salvezi trei copaci pe zi, nu e ca si cum ai salva o padure ecuatoriala de sub bulzdozere corporatiste. Nu vrea sa priceapa ca daca se leaga ca vita de gardul vreunei companii sau institutii nu va schimba sensul gravitatiei sau ce ma-sa vrea el. Acest ecologist e atat de pornit incat sta in copaci, fara curent electric, fara mijloc modern de ajutor, fara apa curenta, doar pentru a demonstra ca e ecologist. Nu intelege ca daca toti ar fi ca el, cum si vrea de altfel, am balti la propriu in propriile dejectii pentru ca nu ar exista sisteme mecanizate pentru indepartarea lor pentru 7 miliarde de oameni.

El este fostul hippiot, el este ala care mereu ramane in urma cu ce e normal. Nu vrea sa priceapa ca el, fiinta de sine statatoare, nu poate salva ursul Panda, balena nu-s' care sau tigrul siberian daca astia nu vor sa se salveze prin sex repetat si nasteri multe. Exemplul sobolanilor/gandacilor: astia nu stau dupa organizatii cu nume cretine ca PETA sa-i salveze, se fac ei in numar mare. Fara acesti ecologisti-activi nu ar exista majoritatea jegurilor de ONG-uri sugatoare de bani publici in orice tara din lume. Astia sunt combustibilul uman pentru ele, iar ei cred ca au supremul scop pe Pamant. 

Credinciosul-activ:
Incep prin a afirma ca sunt agnostic, deci nu cred in nicio fiinta divina care m-ar fi facut. Il stimez pe Darwin cu teoria sa, pe Hawking cu studiile sale aprofundate in domeniul Big Bang-ului si chiar nu cred ca aveam nevoie de vreo mare scula divina pentru a evolua din nimic. Bun, acum cu credinciosul asta care spulbera orice bariera a habotniciei si prostiei. El nu sta la discutii, doar te asculta, apoi da din cap, isi face o cruce si pleaca mai departe. La fel ca ecologistul, nu intelege. Nu intelege ca multe biserici nu-i aduc mantuirea vesnica si locul in Rai, nu intelege ca religia/credinta nu merge pe sistemul "beau, fut, mananc, injur, ma spovedesc si trece". Nu se sterge totul cu burete doar pentru ca-i spui unui burtos barbos ce ai facut. Nu ma leg de Dumnezeu pentru ca nu are rost. Chiar daca ar exista, in mod rational nu ar vrea ca "fiii si fiicele sale", "roabele si sclavii sai" sa fie asa. Ar vrea sa fie stimat, respectat pentru ca i-a creat, precum un tata vrea de la copiii sai. Nu vrea sa i se suga pula pentru iertarea greselilor.

Credinciosii astia sunt atat de porniti incat stiu doar ce aud sau citesc in carti bisericesti, dar si aia stiu prost. De regula au trei-patru sintagme pe care le ruleaza din gura in gura ca pe o mahoarca prea scurta: "eu cred in el, n-are nevoie sa-mi dovedeasca existenta sa!", "tu nu crezi, dar el te vede si te va judeca!", "stiinta ta nu e exacta, se schimba, dar invatatura Domnului o avem de mii de ani!", "Dumnezeu asteapta pe oricine sa se intoarca cu fata la el!". Acest tip de credincios rareori stie ceva din Biblie, dar are una in casa pentru a citi din ea crezand ca doua-trei pagini pe zi sunt ca rugaciunea. Preotul e somitatea suprema pentru el, iar in biserici ar baga oricat de multi bani, spre exemplu Catedrala Mantuirii Neamului. Nici nu stie multe, in materie de educatie si cultura generala, dar nici nu vrea sa afle, sufera de auto-suficienta, dar totusi crede ca e mai bun decat tine pentru ca-i credincios, desi afirma cu ardoare ca toti suntem egali in fata Domnului.

Francejii rai se ia de noi

Francezii, spilcuitii Vestului Europei, au facut, inaintea meciului de o rara rusine pentru fata stadioanelor mondiale, Romania-Franta, niste comentarii deloc lipsite de substanta la adresa romanilor. Dintre ele mi-a placut unul, un dialog care se desfasoara cam asa:
- Nu stiu daca meciul va incepe.
- De ce?
- Pai, cand arbitrul va da cu banu' nu stiu daca moneda va mai ajunge la el cu atatia romani in jur.

Apoi au fost glume jegoase, subtiri, cum ca "romanii au paduchi", "sportul national nu e fotbalul, ci cersitul", dar nu lipsite de baza. Oricum ne descurcam bine la cersit, oricum sunt multi tigani nespalati si multi saraci care au copiii cu paduchi. Au generalizat, si unde mai pui ca aveau si voie.
Meciul a fost candva saptamana trecuta, iar toti s-au prins de glumele, parca date pe Canal Plus, abia duminica. E ca si cum eu fac misto de o femeie ca-i grasa sau proasta, ma lasa s-o fut si dupa o saptamana se trezeste sa ma sune cu ton belicos la telefon: "Porcule, ma faci grasa/proasta?!". Asa si noi. Aia fac glume, rating, totul se sedimenteaza in Franta, iar noi ne prindem de mistoul facut. Nu cumva avem internet, acces la informatii in timp real? Nu puteam sa vedem asta a doua zi dupa meci? Macar erau mai justificate toate discutiile, oricum futile. Dar in fine, decalati cum suntem zic de aici.

Au glumit, au voie, pot spune despre oricine si orice orice, cum au si facut, in aceeasi emisiune nefiind vorba doar de romani. DSK - nenea acuzat de un viol, demis din functia de presedinte al FMI si apoi declarat nevinovat - nu l-am vazut luand-o pe Tatoiu sau pe Ciuvica la un talk-show despre cum l-au luat aia in bascalie. Daca suntem in UE, ceea ce se pare ca n-am inteles prea bine noi, romanii, nu inseamna ca ceilalti nu pot face misto de noi. Daca eu, in piata pitorescului meu oras, as da de un francez tuciuriu care imi cere intr-o romana pocita "un lion, te ruog!" garantat as zice ca francezii sunt niste cersetori paduchiosi. Daca as mai fi si scenarist la vreo emisiune de pseudo-umor as folosi gluma care imi vine in minte in legatura cu cersetorul pe langa care trec zilnic.

Altceva ce nu intelegem noi romanii e ca daca intram intr-un club oarecum select, cum am zis mai sus, UE sau NATO, suntem ca elevul care intra in echipa liceului, dar e bagat acolo doar pentru ca a facut ceva ce nu tine neaparat de jocul sau desavarsit. Poate face muie antrenorului si de-aia, poate e babarditorul fiicei antrenorului, dar sigur nu joaca bine. Ei bine, intrarea in echipa nu-l va imuniza contra mistourilor. Gata subiectu', scenaristul (sau scenaristii) emisiunii au gasit ceea ce cautau, Romania, subiect dat si de ocazia meciului, si au creat ceva de acolo. Noi luam in tragic totul, fix ca curva care are pretentie la iubire de la cel care se uita la ea in timp ce ea se rupe-ntr-un gangbang cu toata scara blocului.

Erecția fosforescentă

Prezervativul cu arome
Într-o noapte, sau zi, nu prea îndepărtată în timp de momentul la care acest articolul a luat naştere, un bărbat, şi erecţia lui, aşteptau după fată, şi labiile ei, să iasă din baie, râvnind la niscavai sex. Ea a ieşit, sfioasă şi cu aparentă ruşine, doar cât să-l anunţe că nu vrea sex, şi că se apucă să se îmbrace. El stătea, probabil, pe fotoliu ca orice soţ iubitor privitor la meciuri în viitor. Cameră pustiită de gânduri, umbre sau şoapte, sau de alte alternative, cum ar fi nişte fete, iar mintea lui prea plină de orice replică, argument sau politeţe care hai să fie, să ţină. Ea nu şi nu, că nu se face, că sexul nu e pentru ei, că să mai aştepte, că nu-i așa?, astfel pofta creşte. Stând el, cu picioarele la poli opuşi şi cu catargul pe centru, jucându-se molcom cu vârful prezervativului vede la televizor ceea ce l-ar salva. Nu, nu era un film porno, ci erau fructe. Apoi, cu jocuri de priviri între erecţia îmbrăcată în latex şi televizor colorat de fructe, îşi spune şi-i spune şi fetei: "auzi, dar ţie ce fruct îţi place?". Câţiva ani mai târziu probabil că aceeaşi problemă persistă, dar la berea "cu băieţii" post-sexul inexistent, bărbatul va spune "şi-a dracu' n-a vrut. N-a vrut şi pace! Şi mai aveam şi de-ăla cu arome!". 

Prezervativul fosforescent 
Acelaşi bărbat, tot fără sex, că prietena iar nu vrea. Se uită pe geam ce se uită, şi vede un licurici. Luminos, drăguţ şi gras, îi vine ideea unui prezervativ scăldat în aura magică a fosforescenţei. Câteva luni mai târziu, acelaşi bărbat tot n-avea parte de sex, dar se juca cu noul prezervativ, rulat fin pe erecţie, prin cameră mai ceva ca un Jedi. "Uite, fă, sabia mea! Vum, şi a ieşit!". "Ptiu, piei drace, s-a descărcat. Hai, nu mai sta ca furnica pe muşuroi şi aprinde lumina aia să-mi încarc laseru' că acu' dă Vader atacu' final!". Şi astfel, futere non futere, prezervativ universal dezvoltat necesarum est.

Noua vară din toamnă

Din măreţul univers facebook-cian scot şi eu câteva lucruri care pot părea ciudate unor extratereştri veniţi în căutare de viaţă inteligentă, dar atât de banale nouă celorlalţi. A venit toamna, calendaristic cel puţin. Că a venit toamna înseamnă că mamele sau bunicile voastre se reped cu grăbire la calendar să smulgă fila aia cu ultima lună şi vezi că e septembrie. Bun, cădem de acord că e toamnă. Jale mare, mare jale pe întinsul spaţiu online-ăresc odată cu venirea plimbăreților din plimbări. Care cum prinde tastura o arde cu "aww, cea mai sweet vară!" "ah, vară 4eva să fie!" "cea mai culean vară!". Astfel prinde ideea ca ciunga de pantof. Băi, fiţi serioşi, cui îi pasă?!  

Când fute vreunul sau vreuna e futută nu sare pe Facebook/Twitter/altele să spună "aww, mi-am tras vrăbiuţa de coadă :X!" "ah, cel mai adev futai! EVA!". Dacă atunci când chiar ar fi cineva interesat de aceste mici nimicuri din viaţa fiecăruia nu spuneţi, atunci chiar nu contează cum v-aţi petrecut vara. Majoritatea cu o bere, boem, la Vama Veche şi eventual tag-uind una alta pe poza unde titlul este mare "în Vamă". Dacă nu spuneţi pe pereţi sau prin tweet-ere că aţi dat o muie într-un gangbang dintr-un gang de la mare, nu spuneţi nici ce pizdoasă a fost vizita la vârfu' Omu sau la cascada Muiere-Opărită. 

Apoi, după ce pui, vin restul, cu aer nostalgic, să dea like sau retweet, sau ce-o mai fi ca să vezi că te-ai distrat bine pentru că, nu e aşa?, nu te distrezi bine decât când cineva spune asta. Ce contează că ai făcut foamea ca un boschetar la mare, ce contează că ai frecat băncile gării la munte, dacă zice unu' că "frate, ce boss ai fost vara asta!" te-ai scos, ai fost miezul prezervativului. Nimănui nu-i pasă de orice rahat pe care îl fac alţii, dar e legea asocierii: dacă arăt că mie îmi pasă de ce faci tu, poate şi ţie o să-ţi pese în viitor de ce fac eu. Aşa că, în încheiere, dacă nu ai avut o mega super ultra uber pizdoasă klumea bună hot vară dintre toţi cunoscuţii tăi şi nu pui asta pe perete încontinuu până la vara viitoare, rişti să îţi cadă capătul curcubeului în cap şi să mori înainte să pui mâna pe comoara lui.

Triunghiul Moldovenilor

Probabil ca nu-s cel mai potrivit sa vorbesc despre moldoveni din moment ce eu sunt un bucurestean cu farame de Oltenia in mine, dar sunt roman, deci pot vorbi despre orice fara sa am habar. Dupa cum stiti, moldovenii sunt locuitorii unei provincii tare defavorizata numita Moldova, dar in mintea multor romani ea se numeste Moldovenia. Niciun roman, cand injura cu moldoveni, nu se leaga de Republica Moldova, tara aia unde oamenii se tot gandesc daca vor comunism sau neo-comunism (democratie), ci zic de regiunea Moldova din Nord-Estul Romaniei. Multe mituri s-au creat despre moldoveni, multe adevarate, dar si mai putine false. Moldoveanul e o entitate de om cu care compari plebea societatii cu scopul jignirii celui comparat. Dau spre citire urmatoarea afirmatie: "Bai, 'tu-te-n gura de moldovean!", iar dupa asta este clar, l-ai jignit. Daca vrei infrumusetarea limbajului mai bagi "borat, jegos, obosit, corcit, cordit etc.". Inainte mamele isi amenintau copiii ca daca nu fac ce ele vor ii dau tiganilor sa-i bage in sac. Acum se spune "daca nu faci asta te dau moldoveanului in masina". Practic, moldovenii au aparut in Romania ca oltenii sa fie ai' mai amuzanti, ardelenii ai' mai lenti si muntenii aia mai oraseni, pentru ca in comparatie cu moldovenii toti sunt mai ceva. 

Chiar in momentul asta un moldovean citeste impreuna cu tine pe intinsul internet acest articol si-si zice "futu-l in suflet de muntean oparit". Dar m-am intins prea mult cu punctele lor slabe, insa adevarul e ca nu stiu ce puncte forte au. De exemplu femeile sunt fie laudate, fie injurate. "Da-o dracu' de putoare, moldoveanca proasta" sau "eh, moldovencele sunt tare sprintene in bucatarie, e normal, asa e la ele". Niciodata un ne-moldovean nu stie exact cum e un moldovean pentru ca nu stie. Barbatii vor sa le futa femeile moldovenilor, dar sunt si speriati de stufosenia pe care o pot gasi la bifurcatia picioarelor. Pana si un copil de moldovean cand il vezi zici "tulai, da' fain mai e, manca-l-as! Pui de moldovean, ce sa-i ceri." Apoi vezi altul si zici "ptiu! Piei drace! Asta-i moldovean clar, urat ca ta-su!". Poate oi fi lipsit eu de informatiile elementare despre moldoveni, dar ceva am retinut: femeile sunt lenese, dar atat de lenese incat ar putea bate la sportul asta o intreaga padure de lemurieni; moldovencele se descurca in televiziune foarte bine, dovada toate importurile ca Radulescu, Marin etc.; barbatii sunt mari betivi, dar niciodata de bautura buna, doar de ulei de tractor, spirt, apa de gura etc. Erata: imi dau singur cu capul in gura c-am zis "apa de gura". Moldovenii sunt si saraci, deci ramanem la ulei de motor, spirt si poate dude fermentate. Moldovenii sunt lenesi pentru ca sunt saraci si-s saraci pentru ca-s lenesi, dar mereu surprinzator cum doi moldoveni se pot omori pentru bautura cand bautura nu mai e.

Ultima parte buna la moldoveni ar fi ca ei isi accepta conditia. "Ce vrei, asta sunt, moldovean, nu pot mai mult. Par ca-s un ratat si un nimic?! Da, chiar asa sunt." Si nici macar nu poti incerca sa-i schimbi parerea pentru ca ai minti si tu, stiind ca el e asa. E moldovean, adica moldoveanul e noul tigan. Da-te-n sange de moldovean zgarcit, moldovean libidinos, si orice fel de moldovean, astea-s noile jigniri aplicate de romani pentru orice natie de pe glob de vreo 20 de ani. Si oricat de bune or fi jignirile, niciodata nu se adreseaza unui moldovean. Ei sunt imuni jignirilor care ii caracterizeaza. Si in final, ce ne-am face noi, restul romanilor, fara crimele din Moldovenia, fara violurile babelor, fara betiile dintr-o substanta necunoscuta? Da, exact, ar trebui sa ne uitam la Bendeac si sa ne para amuzant. Ce pacat ca nu e moldovean.

Ardeleanu’ și viteza minimă legală

AICI articolul destep olteni.

Ardelenii sunt ca orice român, parveniţi şi boieri închipuiţi. Acum multe sute de ani nişte străini cu aparenţă de stil, adică ungurii, austriecii şi nemţii au dat pe rând câte o flegmă în perimetrul de dincolo de Carpaţi. După ce ardelenii s-au şters pe mufă de bale şi-au zis "ce coiu' fleoșcăit al lui bunicu', noi suntem ioropeni!". Şi de atunci tot se dau nişte stilaţi, nişte răbdători, nişte vai-dar-ce-aglomerată-e-capitala-voastră. Uite-un spoiler! e şi capitala voastră! Dar să revin la ardeleni. Ei, ăia care se cred cu fruntea mai lată, se regăsesc în Cluj, Timişoara şi Arad de unde suferă precum o duduie cu damf de doamnă. În general, şi nu-i un mit, ardelenii sunt lenţi, şi sunt lenţi pentru că nu ai unde să te grăbeşti acolo la ei. Pur şi simplu faci o mutare, ca la şah, şi aştepţi să vezi viaţa ce zice, cum mută. Oraşele sunt libere, asta dacă nu e meci de fotbal că atunci se simt şi ei ca duminica în Bucureşti, şi au tot timpul din lume pentru a pierde tot timpul din lume. Ei vorbesc lent, urmare firească din moment ce nimeni nu se grăbeşte să scape de discuţie. Ardelenii mai ajung prin capitala patriei uneori şi se miră de cât de repede se desfăşoară lumea aici. E normal să fim grăbiţi, ne luptăm pentru fiecare centimetru pătrat.

Ardelenii sunt buni la ceva ce necesită răbdare, ei pot meşteri la un ceas câteva secole pentru ca în final să-i spună stră-stră-nepotului tău că de fapt e un model vechi şi nu mai poate fi făcut. Ei se uită cu jind afară şi se întreabă de ce nu fug. Apoi îşi dau seama. Până ar ieşi ei din ţară ne-ar scoate U.E. şi Schengen din spaţiile lor pentru că circulăm sub viteza minimă legală. De regulă sunt oameni drăguţi, un accent imposibil şi nişte regionalisme de să-ţi faci limba ghiulea în gură. Sunt amuzanţi când fac nişte aprecieri de interes general ca "tulai, da' ce mare e Dunărea!". Ardelenii mai sunt şi buni la bănci, sau măcar pe post de cămătari pentru că mereu sunt dispuşi să-ţi dea bani. Nu-şi fac griji că nu vei avea timp să-i dai înapoi, ei au răbdare de a te toca mărunt ca picătura chinezească.

Centrul literaturii, artei, ideilor o fi în Muntenia, acolo unde sunt şi grămezile de bani, dar tot prin Ardeal intră europenii vestici, ăia de vin cu grosul banilor. Avem noroc că ardelenii sunt acolo, lenţi, calmi, binevoitori, binefăcători, darnici, astfel încât fiecare străin care-şi ia ţepe în Muntenia sau Moldova sau Oltenia îşi zice: "da, bă, dar tot prin Ardeal fug din ţară, acolo mi-a plăcut!".

Aptitudinile Olteanului

Printre crengile arborelui meu genealogic s-a pierdut şi o sămânţă de oltean, deşi originea ei este situată cam la graniţa Munteniei cu Oltenia, dar pentru că pot fi înregimentat în adânca patrie oltenească îmi permit glumele care vor urma. Nu ţin cu Craiova şi nici nu mănânc praz, dar prin sânge cred că am hematii de pe malul Oltului. Oltenii sunt chiar fermecători, sunt aceşti alaini deloni ai poporului român, aceşti jeromi k. jerome pentru umorul românesc. Oltenii sunt miezul patriei şi au nişte calităţi de admirat.

Olteanului îi place să cheltuiască bani sau să se îndatoreze până peste urechi. Chiar dacă nu are, el promite că are şi că va face ceva doar pentru a arăta că te poţi baza pe chimirul său. Poate să amaneteze oile, casa, măgarul şi câinele doar pentru a avea mai mulţi bani în buzunar de Revelion decât vecinul. Niciun alt locuitor al României nu are o astfel de dăruire pentru propria persoană ca olteanul, iar dacă nimereşte cu mulţi bani pe mână îi poate face praf mai repede decât o femeie în sevraj de shopping. Lasă-l în oraş juma' de oră şi te vei întreba dacă a tocat banii sau chiar a cumpărat ceva. Poate da extrem de mult pe ceva ce nu-i trebuie sau poate da imens de mult pentru ceva ce poate fi găsit mai ieftin. Distruge banii dintr-un portofel mai ceva ca uraganul Katrina New Orleans-ul. Dar olteanul nu dă bani femeilor, el vrea sex gratuit, chiar poate fi comparat cu un scoţian la capitolul ăsta.

Olteanului îi plac femeile, îi place femeia de acasă, mama copiilor, dar îi place şi femeia de la stână, care îl răcoreşte vara, îi place femeia de la birt căreia îi poate pune mâna pe cur şi, desigur, îi place femeia pe care o fute noaptea prin gard, ea fiind soţia vecinului. Şi îi place, olteanului, ca aceste femei să fie disponibile mereu. Are un şarm dezarmant, toate pică la picioarele lui şi se închină falusului său cu habotnicie. Se poate uita la mai multe femei pe stradă decât poate racola un proxenet într-un an bun. Nu te aştepta de la un oltean să nu aibă câteva aventuri în viaţă, fie de infidelitate, fie de încercat multe exotisme în pat. Este în firea lui şi nicio femeie nu-l poate opri.

Olteanul este de regulă un bun muncitor, poate să piardă incredibil de mult timp la o singură însărcinare pentru ca la final să fie inutilă finalizarea ei. Poate să muncească enorm de mult dacă asta vrea, dar dacă ceva nu-i place, dacă-l pui să pieptene maimuţa de păduchi şi purici se va enerva, va trânti lucruri, va spune ca din greşeală, şi va repeta gullivernian de mult: "ce mă-sa?!". Pe canale neoficiale merge vorba că un oltean a traversat înotând Atlanticul pentru a-i da o flegmă între ochi unui ardelean pe la mijlocul secolului 19, dar n-a intrat în istorie pentru că ardeleanul a spus că un OZN l-a scuipat în freză. Tot pe canale neoficiale umblă vorba că prin '45 nişte japonezi i-au spus unui oltean că nu poate mânca mai multă fasole decât sushi poate mânca tot poporul nipon. Acel moment a rămas în istorie ca Hiroshima. La Nagasaki a încercat fi-su să le rupă norma. Ai o muncă sisifică de îndeplinit? Cheamă un oltean şi se va descurca de minune dacă-l convingi că ăla e cel mai bun lucru pe care îl poate face el.

Olteanul mai are o altă calitate, de care sunt tare mândru. El poate să fie mai leneş decât cuvântul în sine. Ştiţi sculptura "Gânditorul de la Hamangia"? Nu e sculptură, un oltean s-a făcut o dată că gândeşte ca să scape de treabă şi a stat atât de mult în poziţia aia încât a devenit piatră. Ca aşchie de oltean pot spune că reuşesc ca o zi întreagă să fac absolut nimic, pot lenevi mai ceva ca Titanicul pe fundul oceanului şi pot privi la nimic exact mai mult timp decât statuia lui Mihai Viteazul de la Bibliotecă.

8 amanunte necesare pentru fete

"Vocile din cap imi zic, nu te opri din scris".  
Articolul de fata se vrea o lista, deloc exhaustiva, pentru fete. Aceasta ar trebui sa le devina biblie, decalog, desi nu-s 10, si orice altceva ar mai fi de pret. Majoritatea barbatilor in numele carora voi vorbi aici nu sunt manelisti prosti, boi de oras, mitocani de staul, alcoolici de cariera, neciopliti din topor sau intelectuali calcarosi. Ei sunt barbatii obisnuiti, obisnuiti cu anumite lucruri de la femei, obisnuiti cu anumite defecte ale femeilor, iar acestia sunt aceia pentru care majoritatea femeilor se bat. 

 
1. Mai putina piele.
Serios, chiar nu ne place sa vedem multa piele, sa va vedem labiile din spate cand va aplecati dupa ceva, chiar va vrem nitel acoperite. Nu zic sa fiti ca araboaicele, decat ochii vizibili, dar nici curva 2000x. Ne plac fetele pe care noi le descoperim, nu carora le vedem al treilea ochi, si nu e cel al mintii. 

2. Mai putin curve.
Femeii ii sta bine cand pica greu, cand nu pune botu' la o muie din prima si nu cand e de acord cu sexu' de la primul suc baut. Sa nu fie insa inteles gresit, ne plac curvele. Ne place sa le desiram coloana in doggy style, ne place cand le infundam gatul, dar nu am intemeia o relatie cu ele. Sunt curve, cele mai multe dornice de popularitate, iar mai mult de sex nu vrem de la ele.

3. Inteligenta.
Da, ne plac femeile inteligente, dar nu rotunde in incapatanare. Daca va dovedim ca avem dreptate, plecati capul si apreciati ca avem dreptate. Si nu pozati in inteligente mai mari ca noi. Daca suntem supusi intelectual nu ne place, cum nimanui nu-i place, asa ca temperati-va. Si niciodata nu incercati sa va dati destepte cu "stiai ca?". Va futem in inima in momentele alea, va uram profund, nu ne pasa de orice rahat de cultura generala sosit din neant. Daca are legatura cu discutia, da, altfel nu. 

4. Inabordabilitatea nu-i buna.
Am zis mai sus ca ne place cand o fata se lasa greu, dar nu ne transformati in sclavi aflati mereu in fuga dupa voi. Vom incerca o perioada de timp sa va cucerim, nu stim cat, depinde de la caz la caz, de regula intre doua si patru saptamani. Daca nu dati vreun semn pozitiv va bagam in pizda mamelor voastre si cautam alta tinta. Nici din prima sa picati, nici sa nu picati, ci cheia e la mijloc, dar apoi sa nu va plangeti ca suntem porci pentru ca vrem alta. Pe fiecare o vrem intr-o anumita masura, dar nici sa fim cei care nutrim atractie, dar nimic de la polul opus.

 
5. Fara detalii.
Nu ne pasa de barfe, nu vrem sa stim cu cine si-a rupt baierele vreo mondena, nu ne pasa ca o prietena de-a voastra a fost inselata, desi noi v-am spus mai demult ca aia risca sa fie o nefututa in viata. Nu vrem sa stim decat ce ne intereseaza, iar daca ne prezentati ceva futil, il vom ignora, adica vom fi porci in viziunea voastra. Nici voua nu va pasa de povestile noastre cu ce mui au dat sau ce au futut prietenii nostri. 

6. Nu murim de foame.
Nu va mai laudati ca stiti sa gatiti. Daca nu aveti pe deget un inel caruia i se spune "de logodna" sau o verigheta nu ne pasa ce sufleu faceti, cum iese tortul de visine cu umplutura de branza cu mucegai sau ca stiti cat bors se pune la ciorba. Nici daca stati cu noi nu ne pasa, pentru ca nu suntem o familie ca sa va indepliniti rolul de casnice.  Vrem doar sa stiti sa faceti o cafea.

  
7. Fara vorbe despre copii.
Majoritatea majoritatii barbatilor de care vorbesc aici vrea un copil, dar nu vrea sa discute despre asta. Cand este momentul si v-am lasat "un pic" gravide atunci putem incropi planurile dezvoltarii echilibrate ale  aluia mic. Inainte de asta nu vrem sa despicam labiile problemei in mai multe pozitii teoretice.

8. Fara ofense la adrea mamelor.
Simplu: niciun barbat nu vrea ca mama sa-i fie criticata. Daca nu este un orfan sau renegat de familie, el isi iubeste mama, indiferent de cum a fost ea, proasta, curva, alcoolica, lenesa sau violenta. Va sta bine cu dintii in gura, nu? Atunci fara cuvinte tari la adresa mamelor.

Garanția naște repetenți

Imaginile de mai sus sunt de pe site-ul ĂSTA și de pe eticheta produsului. După cum se vede, mare producător de chestii, eu îl știu pentru ghiozdane. Avem, după cum ar spune bunicu’ într-o zi fără alcool, dovada prăbușirii elevilor la bac. 30 de ani garanție și nicio zi în minus. Asta dă naștere următoarelor scenarii unde totul începe cu “garanție că ce?”:

- că dacă rămâi în școală cât e garantat va rezista?

- că trebuie să rămâi în școală cât rezistă el pentru a vedea dacă ai dat banii degeaba?

- că repetenții nu mai trebuie să-și facă griji sau economii pentru ghiozdanul din fiecare an?

- că un ghiozdan poate fi dat din generație în generație făcându-se o economie monstruoasă pentru familie?

- că dacă ai ghiozdanul de la bunicu’ poți concura cu geanta ponosită a profesorului?

- că de fapt ești un tester pe banii tăi al produselor lor?

- că acum ai o scuză foarte bună în fața logicii oricui spune că ai dat prea mult pe el?

Din cauza unor astfel de garanții au picat elevii bacul. Să te duci acasă, dupa 12 ani de școală, și tatăl să zică, jucându-se cu metaforele: “băi, pulete, păi, de-aia am dat un milion și pe ghiozdan și să țină 30j de ani ca tu să termini? Marș la școlă că de nu te termin io pe tine!”.

Bestia și Frumosul

Femeile au o părere foarte proastă despre bărbaţi, dar atât de proastă încât ele au inventat cuvinte ca misogin, bădăran sau obsedat sexual. Bărbaţii, lăsaţi după propria judecată, nu ar fi acuzat femeile de misandrism, de nesimţire, ori că vor prea mult sex, de fapt la acest aspect din urmă nu ar fi manifestat nicio împotrivire. Ei bine, ca să arăt că bărbaţii nu sunt chiar aşa cum îi vede lumea, există acest articol. Nu suntem mereu obsedaţi de sex, nu suntem doar nişte bestii care nu pot să dea o palmă pe umăr fără să-l fisureze în vreo trei locuri, nici pe departe nu suntem aşa barbari. Bine, ne plac boxul şi sângele poate un pic prea mult, putem ucide un porc cu un cuţit şi împreună cu alţi trei-patru bărbaţi, dar aşa punem cârnatu' pe masă de Crăciun şi piftia în frigider. Poate că putem lovi între ochi o femeie fără să clipim şi fără să antrenăm mai mult de trei muşchi, dar pe bune, certificatul medico-legal mereu arată că s-a împiedicat şi s-a lovit de masă, scaun, pământ etc. Ştiu că ne putem lua la bătaie cu alţi bărbaţi fără să avem o bază solidă de argumentaţie şi apoi să bem cu fix ăia cu care ne-am bătut şi să spunem relaxaţi "hai că ţi-am dat-o, coae, da' şi tu mie", dar chiar nu suntem aşa brute.

Mai avem şi noi nevoie de sentimente, de afecţiune, de sensibilitate. Voi, femeile, ştiţi ce greu e să fraiereşti o femeie doar cu cuvinte şi replici? Trebuie să aibă şi ea o pasiune pentru noi pentru a o învârti după cum vrem. Iar averea lu' tăticu' nu se dă aşa, pe ochi frumoşi, ea trebuie să aibă sentimente, deci investiţi şi în noi sentimente. Ce, nu e ca şi cum le-aţi pierde, puteţi oricând să vă faceţi altele noi. Revin însă la alte apelative pe care le aveţi la adresa noastră. Misogin, acest cuvânt care ne doare sincer. Ce, acum dacă vă numim proaste, vite, idioate, cretine, muiste, petarde, jartele, curve, stoarfe, borfeturi etc., gata, vă urâm? Nu, doar că nu le avem prea bine cu cuvintele alese. Acum nu le luaţi şi voi prea în tragic, chiar nu ne deranjează că sunteţi proaste, curve sau doar proaste, ba deloc. Bine, recunosc, ne deranjează când sunteţi urâte, dar în rest chiar nu ne afectează. 

Vedeţi ce suflete gentile suntem? Vă rog reverificaţi-vă poziţia la adresa noastră, nu mai suntem aceleaşi brute care vă trăgeau de păr prin peşteri acum ceva mii de ani. Ştiţi bine că acum nu ne mai permitem să facem asta pentru că-i scump coafatul.

Iisus, plictiseala și internețurile

Zilele de vară erau insuportabile pentru Iisus, Iuda și restul apostolilor. Părul lung, lipsa săpunului și a unui șampon contra păduchilor și altor dăunători le îngreuna fiecare zi, dar nu de asta se preocupa Iisus, ci alta-i era problema pe care încerca s-o discute cu Iuda. După o cinstire cu cel mai bun vin pe care îl făcuse în ultimul timp s-a retras cu scaunul mai la umbra pomului și l-a fixat cu privirea pe Iuda. "Bă, eu vreau altă femeie. Mă plictisesc, serios! Nu mă ajuți și pe mine cu vreo fată pe care s-o știi de încredere?" "Băi, eu te ajut, dar nu află Magdalena? Știi, ea face de mâncare și chiar nu aș vrea să se supere." "Stai, mă, calm, nu știe ea nimic." Apoi povestea se diluează, moare Iisus, sau cel puțin partea lui materială și lumea se tot schimbă, până într-un punct din viitor.

În Rai lucrurile erau bune, Iisus îl mai invita pe Iuda pe la el să aibă și el cu cine glumi pentru că restul apostolilor erau niște înțepați cu pretenții de wanna be mesia. Pe Iisus îl lovise puțin nostalgia, voia și el retrăirea vechilor momente din Israel, iar Iuda era cel mai bun, mereu îl asculta tăcut și dădea din cap la intervale regulate pentru a crede că înțelege ce aude. "Băi, Iuda, ce mai faci, fra'?" "Nea, bine, mă bucur că mai m-ai invitat pe la tine. Tu ce faci?" "Nu fac bine deloc!" Sprijinindu-se în mână pe masa lângă care stăteau Iisus a luat în cealaltă mână o cană de vin și a început povestirea.

"Mă, Iuda, bun amic ce mi-ai fost, mai știi când voiam eu o fată acum ceva mii de ani? Nu răspunde, desigur că-ți aduci aminte. Așa, mi-a trecut chefu' până acum, am destule aici, dar mă uit la oamenii ăștia și nu înțeleg cum se descurcă. Am văzut pe contul meu de Facebook, ăla semnat Zeulabani, cum că există o mizerie, Foursquare. Păi, bă amice, tu-ți dai seama ce greu e cu ăsta? Nu mai poți da o muie liniștit că gata 'Jesus checked in @Maricica'. Am mai găsit și o chestie cu Latitude, să vadă ăștia unde sunt în timp real. Nu mai poți să dai capac unei beri că gata, Jesulică se-mplimbă pe bulivard mahmur. Groaznic! Ultima chestie care mă roade e cu Facebooku'. Păi, cum frățică, cel mai mare event? Când a făcut tata figura cu Potopu' unu' n-a dat like, și bătrânu', din respect, i-a inclus pe toți. Groaznică lumea ăstora, și și-au făcut-o cu mâna lor!" Iuda a dat ca de obicei din cap și a luat prima gură de vin.

Vorba spre blog (1)

Spre orice există o sursă, un mijloc de a ajunge, și către un blog este vorba de o vorbă sau, cum americanu' din român o spune, chiuordu. Ei bine, mai jos sunt strânse cele care aduc oameni aici, pe blog. Ia să vedem ce au găsit oamenii prin marele buton de sărci.

"pornache cu gravide" - Știu că e o bombă, dar ia-ți gândul de la a băga carnea la chifla nevestei gravide. De acum ia-o ca pe un vis.

"de ce e arogant" - Iar ți-a demonstrat că e mai deștept și tu vrei să-i demontrezi că e doar un lăudăros? Hai, lasă, nimeni n-a murit de prostie. 

"toti oamenii sunt prosti" - Câtă dreptate ți-aș da aici și chiar mă bucur că i-ai căutat pe toți pe Internet. Ca să știi cum să te ferești de ei, presupun.

"off femeia" - Așa a zis și bunicu' la nunta lui, apoi s-a îmbătat, a dormit cu capu' pe masă toată noaptea și pac!, cincizeci de ani mai târziu e tot însurat.

"dezinhibare" - Sper că e doar noua ta minciună la întrebarea soției: "Ce ai găsit tu la curva aia de Marcela?!". Dacă nu e, atunci nu ți-a mers cu dezinhibarea.

"ce gindesc femeile" - Mă omule, du-te, mă, la filme horror și nu mai încerca să vezi premiera următorului blockbuster. Chiar nu ții la sănătatea ta psihică și logică?

"daca as fi profesor" - Cred că asta e noua metodă de a-ți amenința copiii. "Dacă aș fi profesor ați muri ca șobolanii de foame. Mulțumiți-mi că sunt angajat la Rosal! Nerecunoscătorilor!".

Femeia e pe off

Din negura unui gang bine luminat de firma unui magazin mixt deschis de curând acolo se ivea o femeie. Nimic ciudat până aici, semn că astfel de lucruri se întâmplă constant în lume, în România, dar acum era altceva. De fapt e vorba de altă femeie care a trecut prin acel gang. Aceasta s-a găsit cu o prietenă în imediata apropiere a gangului, adică la vreo două bulevarde de el, și a stârnit o discuţie de interes general.
- Ai, mă, tu ești pe off?
- Nu-s pe off, mă, ce-ai?
- Eu așa credeam că nu te-am mai văzut. Da' ești bine?
- Da, fată, sunt bine.
- Sigur?!
- Sigur! Da' zi tu ce ai mai făcut. Cum îţi merge cu actualul iubit?
- Foarte bine, ce să zic, merge. Nu prea merge, da' merge.
Femeia care cu câtva timp în urmă a părăsit gangul și-a scos acu' telefonul din geantă și a început să tasteze febril.
- No, tu, fată, ce tastezi acolo?
- Stai că îţi zic acum... câteva minute... câteva secunde... GATA!
- Ce-i?! Ce gata?
- Te-am prins! Ești pe off! Uite aici, lista de mesinger, ești off. OFF! așa cum ţi-am zis.
Aceasta, nedumerită, o privea cu stoicismul omului perfect sănătos psihic care se uită la un beat care dansează pe o melodie numai de el auzită.
- Bine, m-ai prins! Sunt pe off, dar nu mai spune nimănui. Nu vreau să mă emoţionez și să mă murdăresc de on.
Și așa telefonia mobilă, smartphone-ul de toate zilele, a mai demascat o făţarnică femeie. Și gangul tot n-are nimic împotrivă.

Ura! Ura! E acolo în cultură

Se întâmmplă să vină lumea și să mă ia cu: "Sfântule, sfântule, cum de ești așa misogin? De ce?!". Mă uit cu al treilea ochi la ei, adică al minţii și încerc să-i învăţ cum stă treaba cu trăirile umane. Să vedeţi, oamenilor, misoginismul (misandrismul la femei) nu există, dar este invocat atunci când vezi o persoană de sex opus și ai o remarcă poate (puţin) nepotrivită. Par egzamplu "uită la aia ce vacă e!" sau "ia uite la boul ăla ce bou e!". Să ne înţelegem, dacă critici ceva de același sex cu tine nu ești nimic din alea de mai sus, dar dacă e de sex opus, gata, sare politically corect-ul de pe placă și te strânge de gât. E normal să critici o femeie, cum e normal să critici un bărbat, iar aceste, să le zic caracterizări, sunt doar aruncate doar pentru a-ţi bate obrazul frumos și a-ţi zice "vezi că nu e frumos așa, măi, necilivizatule!".

Toţi oamenii sunt proști! Și gata, nimeni nu sare să ia apărarea oamenilor, adică a celor ca ei, se mulţumesc să spună "e părerea ta și ai voie la ea" și cam atât. Eventual mai vine o replică "nu fi așa dur, sunt și deștepţi printre ei". Dar dacă spui Toate femeile sunt proaste! mai că-ţi vine să te uiţi de două ori în spate înainte să faci vreun pas și imediat ţi-ai angaja niște paznici ca să te ferești de furia feminină. Desigur, bărbaţii nici nu se clintesc la misandrismul unei femei, nu că ar ști ce-i ăla, dar nu le pasă. Așa, e un bărbat misogin, nu te pune nimeni să-l iei în seamă cu ce zice. Doar că-l iei pentru că știi că cu ce a zis te atinge, te afectează, adâncește ca un topor complexul tău pe care îl știi prezent în subconștientul tău.

Critica e gratuită, observaţiile proprii și pe cât de subiective se poate, astfel că există misoginismul, iar el este natural pe cât de naturală este și diferenţa între oameni. A, și ultimul cui într-un sicriu care se închide cu superglue este ăsta: avem zeci de observaţii misogine la adresa femeilor. Comparat cu "porcule!" - care cred ele că este rea la adresa noastră, cele la adresa femeilor - petardă, jartea, coardă, pocnitoare, japiţă, curvă, muistă etc.- sunt net superioare ca duritate.

Sfântu’ Așteaptă–sfântul actual

Din negura negricioasă a negrului timpului anilor '90 a apărut un om. A apărut un zeu. A apărut un sfânt! Sfântu' Așteaptă. Toți erau surprinși de strălucirea lui cu care aproape orbea orice om îl privea. El a crescut oarecum banal tocmai pentru a nu-l acuza vreo agenție de drepturile omului că se folosește de puterile sale imense. N-a excela pe la vreun examen național, nu a scris pe vreun șerveţel o mare formulă care să lumineze calea omului, doar a existat și lumea i-a fost recunoscătoare că n-o strivește într-un cataclism. După 15 ani și-a descoperit talentul de a-și micșora mediile astfel încât ceilalți să se simtă și ei importanţi că sunt mai buni ca el. Inteligenţa îi era fermecătoare, doar că o ținea ascunsă foarte bine tocmai pentru a nu-și desconspira identitatea. În ultimul an de liceu a devenit un pic din zeul care putea fi într-adevăr, iar lumea doar a căscat gura și a tăcut în timp ce privea vrăjită ce poate face The Sfântu'.

Cam la vârsta lui Iisus el a început să fie tot ceea ce lumea a putut da mai bun, ajutând orice copil neajutorat cu o simplă clipire, ridicând autostrăzi în România printr-o simplă suflare de asfalt peste câmpurile sterpe. Lumea începuse să-i aducă ofrande. Erau aduse numai și numai fete virgine care să fie inseminate de Sfânt cu puterea divină, iar inima mamelor fetelor virgine nu-și mai încăpea în piept de bucurie că marele Sfânt și-a făcut timp pentru a băga animalu' la grotă cu fix fetele lor. Toată lumea era fericită că însuși acest mântuitor își făcuse timp pentru a lua chip uman și a se pogorî pe Pământ. Doar că prin întreg șirul de virgine s-a strecurat a mai mare curvă pe care omenirea a dat-o vreodată. Nu, nu era Botezatu! Faptul că Sfântu' a înmuiat tocul în călimara preaumplută de alţii l-a supărat extrem de mult. Soarele nu a mai apărut vreodată pe cer, vântul a început să bată tot mai tare, iar din curvă a ieșit, 9 luni mai târziu, un bastard troglodit, ca o scursură a societăţii pe care Sfântu' l-a renegat. Bastardul a sfârșit prin a prezenta un show TV unde se adunau alte scursuri care se recomandau drept copii ai Sfântului sau partenere de așternut ale lui, ori arhangeli ai vreunei viitoare apocalipse.

Sfântu' a vrut să distrugă planeta pentru că nu a vrut să-i accepte darul pe care erai dispus să-l ofere fără obligaţii. Distrugerea gândită de el a început prin a-i condamna pe toți la viaţă veșnică astfel că lumea începuse să se urâţească, ridurile brăzdau feţele oamenilor și bolile îi tocau mărunt și fizic și psihic. Toți trăiau veșnic, ceea ce omul a căutat zeci de ani, dar numai că nu era cum credeau, nu era ca în prea măritul Rai și era mult mai rău ca în fatidicul Iad. Rezistenţa în faţa blestemului Sfântului era futilă. Ofrandele au început să fie tot mai multe și mai mari, dar nimic nu-l îmbuna pe sfânt, doar îi ura pur și simplu și fără obligaţii pe oameni iar aceștia nu aveau nimic împotrivă.

Într-o zi, în timp ce stătea la un pahar de sânge roze din viţă nobilă de prin Porto, veni un bărbos la el. Acesta s-a așezat lângă, avea niște semne urâte pe spate și pe frunte, ca niște cicatrice de tortură, puse mâna pe el și-i zise: "vezi de ce am preferat eu să mor pe cruce? Tot într-o curvă mi-am înecat și eu carasul și din toate numele pe care le putea da bastardului aia l-a numit Sfântul Graal. Hai, fac eu cinste cu înc-un rând."

Literatură pentru și mai puțină cultură

Pentru că sunt un bun samaritean care și-ar da de la gură pentru un om sărac, adică și-ar da de la gură vreo două flegme și trei jigniri pentru un om sărac cu duhul, am decis să întind o mână de cuvinte celor care vor să înveţe ce-i cu literatura. Română și nu numai, căci oricărui bun samaritean îi trebuie o cultură vastă ca să știe cu ce accent să înjure și cu ce tehnică să lovească. Să le iau pe rând, scurt să explic ce face și zice fiecare operă mare. Astea, ce voi scrie mai jos, peste ani vor sta pavăză oricărui comentariu literar drept concluzie și oricărui referat drept idee de bază.

F.M. Dostoievski, Jucătorul - Iubire nu, familie nu, loc de muncă nu, hai cu ruleta! Dacă baba a putut, eu pot mai bine.

F.M. Dostoievski, Crimă și pedeapsă - omori și tu ceva și conștiința asta te freacă mai ceva ca o nevastă.

G. Călinescu, Enigma Otiliei - dacă femeia vrea banu', după ban aleargă cât vrea.

M. Preda, Moromeții (vol. I) - degeaba ești Șef dacă n-ai bani și nici subordonaţi.

L. Rebreanu, Ion - visezi la pământ, înseli, distrugi, trădezi, baţi, apoi mori și ai numai pământ în jur.

M. Sadoveanu, Baltagul - se înavuţește omul puțin și gata, îl lovește în moalele capului invidia altora.

M. Sadoveanu, Fraţii Jderi - e lung, nu știu ce conține, dar are și niște Ștefan cel Mare pe-acolo.

M. Eliade, Maitreyi - un interracial așa cum trebuie, dar după ce dai englezul la indiancă tot omu' pleacă.

M. Eliade, La ţigănci - visul nu a ucis pe nimeni, dar căldura da.

M. Eminescu, Luceafărul - nu contează ce zice lumea, materia contează. Mult!

M. Eminescu, Floare albastră - oricât de bine arată femeia, dacă e proastă o lași și fugi.

T. Arghezi, Testament - ars poetica, dar emanciparea tot de la ţară a pornit.

N. Stănescu, Lecţia despre cub - perfecţiunea e o curvă și suge grav.

L. Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii - nu pot face nimic, dar spun că nu vreau să fac.

G. Bacovia, Plumb - nici fantomă să fii nu mai e ca pe vremuri.

H. Malot, Singur pe lume - când crezi că ești al nimănui și n-ai loc nicăieri chiar este așa.

M. Preda, Marele singuratic - toate se destramă în jur, femeia moare, și tu rămâi același activist de partid.

L. Rebreanu, Adam și Eva - dacă vrei mereu iubirea pură degeaba mori pentru ea, sex tot nu primești.

Inteligență?! Da’ ce-i aici, bazar?

Cum intră cuțitul în pâine, cum intră drujba în lemn, cum intră puștiul american în fast food-ăreală așa intru și eu în subiectul cu inteligența. A avea asupra ta acest însușire care începe cu "i" e o povară mai grea decât pare. Mereu trebuie să fii șeful oricărei discuţii, mereu să pari sigur pe tine și absolut convins de tot ce spui, chiar dacă o spui într-o stare cruntă de beţie. Absolut convins, am zis. Așa încerc eu să spun acum. Apoi vine ca o povară pentru că nimeni nu-ţi acordă circumstanțe atenuante dacă greșești, toți se așteaptă să știi mereu totul. A, și nimeni nu te ajută pe deja uzatul tertip că "lasă-l, mă, că se descurcă el, e băiat deștept".

Când ești prost mai vine o mână săritoare care să spună, căci de regulă mâinile vorbesc, "hai, mă, să-l ajutăm, că e și el prost". Nu zic că ar fi o binecuvântare că ești prost, dar tot primești mai mult ajutor decât atunci când ești inteligent. Mulți oameni au părut deștepți pentru că au tăcut. Nu s-au dat mari, nu s-au fălit în orice ziar și carte cu ce au făcut. Par exemplu cel care a descoperit focul. Nu l-a auzit nimeni sărind într-un picior, apărând la TV alături de Tatoiu sau Cristoiu la o analiză pentru a spune cum a reușit. Nu, doar a reușit și gata. Mai este și cel care a vânat primul mamut. Nu s-a lăudat pe la radio cu aptitudinile sale de vânător, nu și-a făcut un cult al personalităţii, ci doar a reușit ceva și gata. La polul opus sunt ăilalți: Tatoiu, Ciuvică, Becali sau din internaţional, Sarkozy.

Treaba și mai grea cu inteligența este că trebuie pusă în evidență în raport cu alții, nu se definește ca ceva de sine stătător, astfel că mereu trebuie să ai un grup de prieteni de diferite tipuri. Mai întâi marea masă să fie constituită din cei aflați la periferia fină a inteligenței pure care le-ar permite un dialog de categorie grea cu tine, astfel că mai mereu te vor împinge în glume stupide și subiecte mai ieftine decât țigările moldovenești și atunci știi că ți-ai găsit grupul. Dacă te-a enervat propoziția de mai sus pentru că-i prea lungă o întrebare am pentru tine: vrei să fim prieteni? Bun, acum vine partea mică, dar oxigenată a grupului. Unu-doi oameni inteligenței, cam ca tine sau mai slabi puțin, dar în niciun caz peste tine. Cu ei vei purta un dialog mai bun, mai digerat de către creier. Acum sper că se înţelege de ce-i ține Gâdea pe Stan și Badea prin preajmă. Exact! Laptopul e prietenul deștept.