Călugării de ziua a opta

Călugări înaintea unui gangbang grav- sursa: crestinortodox.ro

Când nu exista Instagram și Facebook (da, modernilor, a fost și o așa vreme!), prin timpurile când nici Busu nu exista pentru a spune vremea citită în stele și-n nori, oamenii se călugăreau. Nu era mare chestie, renunţai la (de)favoruri lumești ca virginitatea, averea, libera decizie, libertatea de gândire și gata, te duci la mănăstire și te trăgeai la ţol grim reaperist. Bine, încă se mai practică, dar tot fără vreun beneficiu. A, desigur, nici nu caută ei beneficiu, nu încape îndoială.

Lumea găsește călugărirea ca fiind o mare treabă la casa omului. Ei, nu prea e, e o simplă ignorare a realității și trecere la o viaţă mai lejeră, mai simplă. Stai mare parte din zi închinându-te și aducând ofrande în cuvinte unui mare zeu care crezi că îţi supraveghează toate mișcările. Timpul de rugăciune fiind de regulă ăla în care vrei să oprești în hormoni orice izbucnire de atracție faţă de vreo femeie sau faţă de vreun alt călugăr. Călugării nu sunt mai buni, nu ajung mai rapid în Rai, nu trăiesc mai bine după moarte (și chiar așa, cui îi pasă de viaţa de după moarte?), ci sunt niște neadaptaţi la lume. Preferă un schit, o adunare de alţi bărbaţi care conform unor dogme vechi nu și-o scot pe masă la măsurat când ajung la dispute, ci cer sfatul Domnului, poate vede el altfel lucrurile. Locul în care fiecare e ascuns după haine, unde se ajunge la platitudine și la o viaţă atât de simplă, încât dacă am fi fost toţi așa probabil că acum ne căutam de căpușe pe spate, pe sub hainele de călugări.

Bravo lor, se dedică spiritului, dar să încetăm noi, restul profanilor, să mai aratăm atât respect faţă de un călugăr. E cu mult mai obedient decât alţi oameni, e cu mult mai instabil decât ceilalţi și este cu puţin mai tare prin faptul că găsește acele condiţii de la mănăstire drept decente pentru existenţa sa. Dar cam atât, prin el nu vorbește Dumnezeu, iar mănăstirea e un fel de debara a bisericii pe care o îngrijesc călugării, un loc de unde ei nu văd prea des ispitele vieţii. Păi, în așa loc e ușor să nu preacurvești, dar ei se descurcă, stau în nămol mai ceva ca pensionarii la Techirghiol.

Evenimente din bezna minții și din întâmplare

Doar trei lucruri de spus, rapid, ca de sâmbătă dimineața. Una personală, una publică, una de neînțeles. Bine, de neînțeles sunt toate, dar ultima chiar nu-și are rostul, poate de-aia a și prins așa de bine.

Cei mai periculosi oameni ai planetei

Exista oameni in lume de care trebuie sa te feresti prin orice mijloace, trebuie sa pui o zona tampon intre tine si ei ca sa nu iti distrugi chi-ul, karma-ul, mantra, sau ce mai ai. Acestia se pot ascunde sub orice forma, sub orice denumire, dar pot fi impartiti in doua mari categorii. Nu, nu sunt criminalii in serie de care scapi daca ii omori sau sunt arestati, nu sunt nici violatorii de care scapi daca le dai un sut in coaie sau te caci pe tine pentru ca sunt slabe sanse sa fie scatofili, nu-i vorba nici macar de psihopatii cu tulburari de orice gen. Cele doua mari categorii de care spun sunt asa: Ecologistii si Credinciosii. In fiecare dintre astea doua exista pasivi si activi, iar cum cei pasivi intelegem ce fac, de exemplu ecologistul pasiv are masina electrica sau hibrid, nu consuma apa inutil, nu taie copaci pentru ca gaseste inlocuitori etc., iar pasivul credincios doar spune in gand o rugaciune, bea o bere uneori, face o cruce cand e la vreo slujba si tine post. Activii sunt plaga societatii, ciuma noua, cancerul si treapta a mai de jos.

Ecologistul-activ:
El nu intelege ca daca salvezi trei copaci pe zi, nu e ca si cum ai salva o padure ecuatoriala de sub bulzdozere corporatiste. Nu vrea sa priceapa ca daca se leaga ca vita de gardul vreunei companii sau institutii nu va schimba sensul gravitatiei sau ce ma-sa vrea el. Acest ecologist e atat de pornit incat sta in copaci, fara curent electric, fara mijloc modern de ajutor, fara apa curenta, doar pentru a demonstra ca e ecologist. Nu intelege ca daca toti ar fi ca el, cum si vrea de altfel, am balti la propriu in propriile dejectii pentru ca nu ar exista sisteme mecanizate pentru indepartarea lor pentru 7 miliarde de oameni.

El este fostul hippiot, el este ala care mereu ramane in urma cu ce e normal. Nu vrea sa priceapa ca el, fiinta de sine statatoare, nu poate salva ursul Panda, balena nu-s' care sau tigrul siberian daca astia nu vor sa se salveze prin sex repetat si nasteri multe. Exemplul sobolanilor/gandacilor: astia nu stau dupa organizatii cu nume cretine ca PETA sa-i salveze, se fac ei in numar mare. Fara acesti ecologisti-activi nu ar exista majoritatea jegurilor de ONG-uri sugatoare de bani publici in orice tara din lume. Astia sunt combustibilul uman pentru ele, iar ei cred ca au supremul scop pe Pamant. 

Credinciosul-activ:
Incep prin a afirma ca sunt agnostic, deci nu cred in nicio fiinta divina care m-ar fi facut. Il stimez pe Darwin cu teoria sa, pe Hawking cu studiile sale aprofundate in domeniul Big Bang-ului si chiar nu cred ca aveam nevoie de vreo mare scula divina pentru a evolua din nimic. Bun, acum cu credinciosul asta care spulbera orice bariera a habotniciei si prostiei. El nu sta la discutii, doar te asculta, apoi da din cap, isi face o cruce si pleaca mai departe. La fel ca ecologistul, nu intelege. Nu intelege ca multe biserici nu-i aduc mantuirea vesnica si locul in Rai, nu intelege ca religia/credinta nu merge pe sistemul "beau, fut, mananc, injur, ma spovedesc si trece". Nu se sterge totul cu burete doar pentru ca-i spui unui burtos barbos ce ai facut. Nu ma leg de Dumnezeu pentru ca nu are rost. Chiar daca ar exista, in mod rational nu ar vrea ca "fiii si fiicele sale", "roabele si sclavii sai" sa fie asa. Ar vrea sa fie stimat, respectat pentru ca i-a creat, precum un tata vrea de la copiii sai. Nu vrea sa i se suga pula pentru iertarea greselilor.

Credinciosii astia sunt atat de porniti incat stiu doar ce aud sau citesc in carti bisericesti, dar si aia stiu prost. De regula au trei-patru sintagme pe care le ruleaza din gura in gura ca pe o mahoarca prea scurta: "eu cred in el, n-are nevoie sa-mi dovedeasca existenta sa!", "tu nu crezi, dar el te vede si te va judeca!", "stiinta ta nu e exacta, se schimba, dar invatatura Domnului o avem de mii de ani!", "Dumnezeu asteapta pe oricine sa se intoarca cu fata la el!". Acest tip de credincios rareori stie ceva din Biblie, dar are una in casa pentru a citi din ea crezand ca doua-trei pagini pe zi sunt ca rugaciunea. Preotul e somitatea suprema pentru el, iar in biserici ar baga oricat de multi bani, spre exemplu Catedrala Mantuirii Neamului. Nici nu stie multe, in materie de educatie si cultura generala, dar nici nu vrea sa afle, sufera de auto-suficienta, dar totusi crede ca e mai bun decat tine pentru ca-i credincios, desi afirma cu ardoare ca toti suntem egali in fata Domnului.