Francejii rai se ia de noi

Francezii, spilcuitii Vestului Europei, au facut, inaintea meciului de o rara rusine pentru fata stadioanelor mondiale, Romania-Franta, niste comentarii deloc lipsite de substanta la adresa romanilor. Dintre ele mi-a placut unul, un dialog care se desfasoara cam asa:
- Nu stiu daca meciul va incepe.
- De ce?
- Pai, cand arbitrul va da cu banu' nu stiu daca moneda va mai ajunge la el cu atatia romani in jur.

Apoi au fost glume jegoase, subtiri, cum ca "romanii au paduchi", "sportul national nu e fotbalul, ci cersitul", dar nu lipsite de baza. Oricum ne descurcam bine la cersit, oricum sunt multi tigani nespalati si multi saraci care au copiii cu paduchi. Au generalizat, si unde mai pui ca aveau si voie.
Meciul a fost candva saptamana trecuta, iar toti s-au prins de glumele, parca date pe Canal Plus, abia duminica. E ca si cum eu fac misto de o femeie ca-i grasa sau proasta, ma lasa s-o fut si dupa o saptamana se trezeste sa ma sune cu ton belicos la telefon: "Porcule, ma faci grasa/proasta?!". Asa si noi. Aia fac glume, rating, totul se sedimenteaza in Franta, iar noi ne prindem de mistoul facut. Nu cumva avem internet, acces la informatii in timp real? Nu puteam sa vedem asta a doua zi dupa meci? Macar erau mai justificate toate discutiile, oricum futile. Dar in fine, decalati cum suntem zic de aici.

Au glumit, au voie, pot spune despre oricine si orice orice, cum au si facut, in aceeasi emisiune nefiind vorba doar de romani. DSK - nenea acuzat de un viol, demis din functia de presedinte al FMI si apoi declarat nevinovat - nu l-am vazut luand-o pe Tatoiu sau pe Ciuvica la un talk-show despre cum l-au luat aia in bascalie. Daca suntem in UE, ceea ce se pare ca n-am inteles prea bine noi, romanii, nu inseamna ca ceilalti nu pot face misto de noi. Daca eu, in piata pitorescului meu oras, as da de un francez tuciuriu care imi cere intr-o romana pocita "un lion, te ruog!" garantat as zice ca francezii sunt niste cersetori paduchiosi. Daca as mai fi si scenarist la vreo emisiune de pseudo-umor as folosi gluma care imi vine in minte in legatura cu cersetorul pe langa care trec zilnic.

Altceva ce nu intelegem noi romanii e ca daca intram intr-un club oarecum select, cum am zis mai sus, UE sau NATO, suntem ca elevul care intra in echipa liceului, dar e bagat acolo doar pentru ca a facut ceva ce nu tine neaparat de jocul sau desavarsit. Poate face muie antrenorului si de-aia, poate e babarditorul fiicei antrenorului, dar sigur nu joaca bine. Ei bine, intrarea in echipa nu-l va imuniza contra mistourilor. Gata subiectu', scenaristul (sau scenaristii) emisiunii au gasit ceea ce cautau, Romania, subiect dat si de ocazia meciului, si au creat ceva de acolo. Noi luam in tragic totul, fix ca curva care are pretentie la iubire de la cel care se uita la ea in timp ce ea se rupe-ntr-un gangbang cu toata scara blocului.

Ardeleanu’ și viteza minimă legală

AICI articolul destep olteni.

Ardelenii sunt ca orice român, parveniţi şi boieri închipuiţi. Acum multe sute de ani nişte străini cu aparenţă de stil, adică ungurii, austriecii şi nemţii au dat pe rând câte o flegmă în perimetrul de dincolo de Carpaţi. După ce ardelenii s-au şters pe mufă de bale şi-au zis "ce coiu' fleoșcăit al lui bunicu', noi suntem ioropeni!". Şi de atunci tot se dau nişte stilaţi, nişte răbdători, nişte vai-dar-ce-aglomerată-e-capitala-voastră. Uite-un spoiler! e şi capitala voastră! Dar să revin la ardeleni. Ei, ăia care se cred cu fruntea mai lată, se regăsesc în Cluj, Timişoara şi Arad de unde suferă precum o duduie cu damf de doamnă. În general, şi nu-i un mit, ardelenii sunt lenţi, şi sunt lenţi pentru că nu ai unde să te grăbeşti acolo la ei. Pur şi simplu faci o mutare, ca la şah, şi aştepţi să vezi viaţa ce zice, cum mută. Oraşele sunt libere, asta dacă nu e meci de fotbal că atunci se simt şi ei ca duminica în Bucureşti, şi au tot timpul din lume pentru a pierde tot timpul din lume. Ei vorbesc lent, urmare firească din moment ce nimeni nu se grăbeşte să scape de discuţie. Ardelenii mai ajung prin capitala patriei uneori şi se miră de cât de repede se desfăşoară lumea aici. E normal să fim grăbiţi, ne luptăm pentru fiecare centimetru pătrat.

Ardelenii sunt buni la ceva ce necesită răbdare, ei pot meşteri la un ceas câteva secole pentru ca în final să-i spună stră-stră-nepotului tău că de fapt e un model vechi şi nu mai poate fi făcut. Ei se uită cu jind afară şi se întreabă de ce nu fug. Apoi îşi dau seama. Până ar ieşi ei din ţară ne-ar scoate U.E. şi Schengen din spaţiile lor pentru că circulăm sub viteza minimă legală. De regulă sunt oameni drăguţi, un accent imposibil şi nişte regionalisme de să-ţi faci limba ghiulea în gură. Sunt amuzanţi când fac nişte aprecieri de interes general ca "tulai, da' ce mare e Dunărea!". Ardelenii mai sunt şi buni la bănci, sau măcar pe post de cămătari pentru că mereu sunt dispuşi să-ţi dea bani. Nu-şi fac griji că nu vei avea timp să-i dai înapoi, ei au răbdare de a te toca mărunt ca picătura chinezească.

Centrul literaturii, artei, ideilor o fi în Muntenia, acolo unde sunt şi grămezile de bani, dar tot prin Ardeal intră europenii vestici, ăia de vin cu grosul banilor. Avem noroc că ardelenii sunt acolo, lenţi, calmi, binevoitori, binefăcători, darnici, astfel încât fiecare străin care-şi ia ţepe în Muntenia sau Moldova sau Oltenia îşi zice: "da, bă, dar tot prin Ardeal fug din ţară, acolo mi-a plăcut!".