Pacifisti, in maini cu torte si pusti

  - Ce părere ai de apocalipsă? Adică, de un eventual Război Mondial, al treilea la număr?
  - A, eu îl aștept, să vezi ce interesant o să fie, cum îi ard americanii pe ruși iar, sau viceversa. O să fie maximul de audiența pe OTV sau pe vreun post asemănător din altă țara. E marpha un WW3 acum.
  - Dar nu dăunează planetei?
  - Ce planetă mă, să vezi când scot ăia și ăia artileria grea, atunci dispar granițele pe bune.
  - Dar vor folosi arme mai mari, mai puternice că în '40. Dacă murim, mai e frumos?
  - Nu murim, că acum am avansat și noi ca tehnică...

Ei, să mori tu că am avansat. acum ești împușcat după colț de glonț, în timp ce glonțul a plecat dintr-o armă de la vreun km distanță. Dialog fictiv, dar de asemenea rezumă gândirea multor copii din ziua de azi. Interesant cum e prezentată ideea războiului în jocuri, apoi se manifestă în realitate, majoritatea crezând că au la dispoziție un supersoldat, care are vieți după vieți, și ce dacă mori, ai ultimul levăl salvat, revii, mai omori încă ceva, niște unii pe care nu i-ai văzut. E frumos în război. Doar că nu.

Hai să nu ne mai facem planuri de World War 3, că dacă ar începe, toate creierele semi-oxigenate ale copiilor din aste zile s-ar ascunde sub tastatură cu viteză sunetului unui glonț tras. Primul eventual. Frumos rău un scenariu apocaliptic, privit printr-un display de sticlă, prin niște cristale care capătă zeci de culori, prin ideea unor oameni de la un studio de producție video a vreunui joc excitant pentru anarhie. Dar toți, așa în ordine aliniați, toți am face pe noi de frică dacă ar începe. Ce arme și învățăminte cum să le folosești? Ai căuta masa să dispari câțiva ani sub ea până se termină. Și crunta realitate este că la câte reactoare nucleare sunt în lume, vreo 58 doar în Franța, la un conflict militar nimeni nu mai ține cont de etică, distrugând masiv tocmai ca să câștige. Am arde ca șobolanii la ultraviolete, bronzați până la os, topit și ăla la valul doi de radiații, iar pentru mii de ani mutații genetice din doza prea mare de radiații. Lăsând la o parte o bombă atomică, doar câteva explozii nucleare ar modela Pământul că un șvaițer bine făcut, bun, cu multe găuri. Lumea virtuală e frumoasă, acolo ești zeu, un superDumnezeu când mori și renaști prin salvarea precedentă, aici mori și nimănui nu-i pasă într-un război. Nu există adăposturi nucleare pentru mase, iar cum armata nu se mai face obligatoriu, un fizic de șahist deghizat în om vedem în fiecare dependent de jocuri și idealist de anarhie din tastatură.