Viitoarele sărbători, pe rit propriu

Aceste ouă nu se sparg! - sursa: groparu.ro

După toată mizeria pe care o văd de vreo opt ani, cu euforia, cheltuiala și regretul în preajma sărbătorilor mari, ca Paștele, Crăciunul și pseudo-sărbătorile 14 februarie și 24 februarie, 1 și 8 martie, plănuiesc ca pe viitor să le ignor în proporţie foarte mare. Iau în calcul că e posibil să fiu tată, lucru total nedorit copilului sau profesorilor lui, astfel că, îi dau un cadou de Crăciun, din prima grasă de la serviciu, iar de Paște o masă ceva mai bună decât de obicei. Pentru celelalte îl voi sfătui să se despartă fix la 1 februarie și să se ia după 15 martie.

Cu puţin timp înainte de Paște oamenii se apucă de curăţenie. Zguduie puricii din saltea, aleargă gândacii prin casă, dau șobolanii afară de la subsol și execută învârtoșaţi covoarele în faţa blocului. N-am înţeles, cum am mai spus, dacă românii sunt chiar așa jegoși sau doar atât de leneși iarna, încât nu se ostenesc cu munca. Dar, în fine, o fi vreun ritual nescris, dat de la vecin, la vecin, prin viugrai, văitătură și exemplu. Aia de toamnă măcar e mai reţinută, fie și doar pentru faptul că plouă sau bate vântul mai rău și nu se mai chinuie românul cu curăţatul a chiar tot.

Voi ignora pe viitor sărbătorile astea, iar așa măcar rămân cu mai mulţi bani ca să nu mă plâng apoi de lipsa lor și de faptul că nu știu pe ce i-am dat. Dar măcar aș încerca să impun postul pe tot anul ca să îmi deschid o covrigărie și să fac bani ca din shaorma. Bani pe care, repet, deși n-am zis, îi voi număra ostentativ în faţa oricărui "credincios" care a avut "cele necesare pe masă" la sărbătoare.

(se vrea o) True rumanien story

Posturile de știri dau în perioada asta numai moduri în care cheltuie românii, se distrează românii, poluează românii natura, protestează românii, n-au bani românii. După toate astea, eu aș vrea ca următorul dialog să fie măcar la unul dintre reportajele nenumărate pe tema "cum se scarpină românii în cur la sărbătoare".

Reportera trepidantă se duce la om și-l ia pe sus cu vorba ascuțită.
- Și e aveți acolo? Ouă?
- Da, ouă! răspunde omul ușor iritat de ignorarea evidenţei faptului.
- Și ce faceţi cu ele? Le vopsiţi?
- Da, domnișoară, le vopsesc.
- Și, apoi, ce faceți cu ele? ridică ea tonul, poate i-o fi urlat careva în cască.
- Apoi, mi le bag în cur, zice omul cu un calm desăvârșit simţind că e momentul lui.
- Cum, cum să vi le băgaţi în cur? repetă ea, vizibil proastă.
- Uite așa, unul câte unul.
*Și am ieșit! zice cameramanul*

Și între dialogul să fie în direct. L-aș privit în reluare ca pe cel mai bun film, i-aș da orice Oscar ar vrea pentru scurtmetraj.