“ - Când mă vei ajuta?
- La sfântu’ așteaptă.”
- La sfântu’ așteaptă.”
Locul este splendid, vezi fețe zâmbărețe de la o poștă, poștite toate între ele, cu raze de lumina ce le încălzește sufletul, particule puse în mișcare de atenții meritorii, iar prietenia e la rangul ei suprem, toți își dau mâna peste ce îi leagă, realizând un univers măreț, un ecosistem variat...
Da, variat ca grădina zoologică. Și cum spuneam, e cu o căutare de futut continuă, în care fiecare vrea să mai prindă câte ceva, încercând o labă tristă în fața monumentelor de pseudo-frumusețe, care nefiind suficientă sau constantă, este completată cumsecade de nuduri exagerate, pe care să le iubești, plăcându-ți. Orice comentariu ar fi fără logică, căci dacă este în dezacord cu altele, dispare în marea de “îmi place”, tu fiind cel căruia nu-i place. Intri, speri, încerci ceva, dar e aceeași mâncare de ce o fi, cu alte condimente, dar la sfârșit tot un terci notoriu dintr-o supă diluată rezultă. Mai că arunci undița și prinzi o răscrăcită la fiecare întoarcere de privire, sau că arunci o monedă într-o mare de demonstranți și toți sunt pe burtă făcând grămadă mare. Două lucruri cam la fel, cu acceași poftă avidă de recunoaștere, de îmbogățire, într-un caz al imaginii, în altul al propriei averi.
O întrebare pe ordinea de zi sau de oră dacă graba-i mare, așa merge mai bine cunoscutul problemelor și doleanțelor personale, în timp ce alt chip apare la orizont, pe care nu-l știi, dar nu contează, împarte același loc, deci trebuie să fie cunoscută. De ce este această complacere? Cu gândul că ceva se înfiripă, mai ceva ca în poeziile lui Eminescu să pice diabetul la pancreas și astfel toate tutele neasistate verbal să scoată ceva din toată treaba, prinzând un fetiț mai castrat ca cel mai oropsit vier.
Despre ce vorbesc? E treaba aia, dacă îți pui mâzgălitura pe un afiș neîntinat, atunci e ca o etichetă, nimeni nu mai are tupeul de a-și pune mâzgălitura peste a ta, și astfel ești zeu pe ceva ce era pur. A, da, mi-am făcut cont pe facebook și acum mă lăudam, mai sus fiind descrierea siteului. Așa-i că acum te poți opri din râs?
2 comentarii:
inca nu ..:)) =))pop
Atunci umor prelung, ca izvoarele patriei.
Trimiteți un comentariu