Sfântu’ Așteaptă–sfântul actual

Din negura negricioasă a negrului timpului anilor '90 a apărut un om. A apărut un zeu. A apărut un sfânt! Sfântu' Așteaptă. Toți erau surprinși de strălucirea lui cu care aproape orbea orice om îl privea. El a crescut oarecum banal tocmai pentru a nu-l acuza vreo agenție de drepturile omului că se folosește de puterile sale imense. N-a excela pe la vreun examen național, nu a scris pe vreun șerveţel o mare formulă care să lumineze calea omului, doar a existat și lumea i-a fost recunoscătoare că n-o strivește într-un cataclism. După 15 ani și-a descoperit talentul de a-și micșora mediile astfel încât ceilalți să se simtă și ei importanţi că sunt mai buni ca el. Inteligenţa îi era fermecătoare, doar că o ținea ascunsă foarte bine tocmai pentru a nu-și desconspira identitatea. În ultimul an de liceu a devenit un pic din zeul care putea fi într-adevăr, iar lumea doar a căscat gura și a tăcut în timp ce privea vrăjită ce poate face The Sfântu'.

Cam la vârsta lui Iisus el a început să fie tot ceea ce lumea a putut da mai bun, ajutând orice copil neajutorat cu o simplă clipire, ridicând autostrăzi în România printr-o simplă suflare de asfalt peste câmpurile sterpe. Lumea începuse să-i aducă ofrande. Erau aduse numai și numai fete virgine care să fie inseminate de Sfânt cu puterea divină, iar inima mamelor fetelor virgine nu-și mai încăpea în piept de bucurie că marele Sfânt și-a făcut timp pentru a băga animalu' la grotă cu fix fetele lor. Toată lumea era fericită că însuși acest mântuitor își făcuse timp pentru a lua chip uman și a se pogorî pe Pământ. Doar că prin întreg șirul de virgine s-a strecurat a mai mare curvă pe care omenirea a dat-o vreodată. Nu, nu era Botezatu! Faptul că Sfântu' a înmuiat tocul în călimara preaumplută de alţii l-a supărat extrem de mult. Soarele nu a mai apărut vreodată pe cer, vântul a început să bată tot mai tare, iar din curvă a ieșit, 9 luni mai târziu, un bastard troglodit, ca o scursură a societăţii pe care Sfântu' l-a renegat. Bastardul a sfârșit prin a prezenta un show TV unde se adunau alte scursuri care se recomandau drept copii ai Sfântului sau partenere de așternut ale lui, ori arhangeli ai vreunei viitoare apocalipse.

Sfântu' a vrut să distrugă planeta pentru că nu a vrut să-i accepte darul pe care erai dispus să-l ofere fără obligaţii. Distrugerea gândită de el a început prin a-i condamna pe toți la viaţă veșnică astfel că lumea începuse să se urâţească, ridurile brăzdau feţele oamenilor și bolile îi tocau mărunt și fizic și psihic. Toți trăiau veșnic, ceea ce omul a căutat zeci de ani, dar numai că nu era cum credeau, nu era ca în prea măritul Rai și era mult mai rău ca în fatidicul Iad. Rezistenţa în faţa blestemului Sfântului era futilă. Ofrandele au început să fie tot mai multe și mai mari, dar nimic nu-l îmbuna pe sfânt, doar îi ura pur și simplu și fără obligaţii pe oameni iar aceștia nu aveau nimic împotrivă.

Într-o zi, în timp ce stătea la un pahar de sânge roze din viţă nobilă de prin Porto, veni un bărbos la el. Acesta s-a așezat lângă, avea niște semne urâte pe spate și pe frunte, ca niște cicatrice de tortură, puse mâna pe el și-i zise: "vezi de ce am preferat eu să mor pe cruce? Tot într-o curvă mi-am înecat și eu carasul și din toate numele pe care le putea da bastardului aia l-a numit Sfântul Graal. Hai, fac eu cinste cu înc-un rând."