Învăţământul e la pământ, nu-i problemă, nu-l deranjează nimeni, dar treaba e alta. Școala nu scoate școliți, ci înghite pe nerăsuflate autodidacţi. Dacă nu știi un mișmaș, un calcul, o vorbă din altă parte, slabe șanse să găsești răspuns la școală. Indiferent de școală, de la a mai mică, până la a mai mare.
Profesorilor le licăresc ochii, li se mărește pulsul și li se ascut simțurile când văd că știi ceva ce ei n-au trebuit să te înveţe. Să fim înțeleși, te-ar fi învățat, dar cum nu era în programă până și psihicul lor s-a curbat astfel încât să omită că știu acea informație. Dacă îi spui educatoarei de Gauss sau de Fermat, va zâmbi șmecherește, pentru că aceste nume îi sună cunoscute în minte, și data viitoare, la testul de lucru manual sau ce se mai face acum, vei avea Foarte Bine tocmai pentru că tu ai știut două nume, o chestie, un șiretlic care nu aveau nicio legătură cu materia pentru care te ia în calcul. Profesorii români adoră autodidacţii pentru că știu că ar fi vrut să fie așa. Să știe lucruri înainte de vreme sau în plus ca să se poată compara cu un intelectual. Dar majoritatea au fost leneși și de aceea apreciază la un elev ceea ce n-au.
La finalul anului sau zilei pleacă fericiți, pentru că până atunci se înfige în mintea lor ideea că l-au învăţat pe un elev ceva, deși el a venit cu "lecția" de acasă, însă, aprobarea lui din rol de profesor că are dreptate l-a făcut să se creadă îndreptățit pentru a-și suma meritele.
Și așa suntem, niște descurcăreți. Cine poate, se descurcă. Furtul nu e ceva înjositor, ci o dovadă a inteligenţei, pentru că, nu-i așa? "ce hoț ești, m-ai păcălit!", iar păcălitul îl fac doar cei care pot, care știu. Așa și cu autodidacţii, oameni care fentează sistemul educaţional, dar care se consideră îndreptățiți să își lărgească paleta de proprii învăţăminte, pentru că societatea, dincolo de acuzele ei oficiale, în gând îl admiră și-și zice: e un descurcăreţ, un șmecher, un român.
| Sursa: quora.com |
La finalul anului sau zilei pleacă fericiți, pentru că până atunci se înfige în mintea lor ideea că l-au învăţat pe un elev ceva, deși el a venit cu "lecția" de acasă, însă, aprobarea lui din rol de profesor că are dreptate l-a făcut să se creadă îndreptățit pentru a-și suma meritele.
Și așa suntem, niște descurcăreți. Cine poate, se descurcă. Furtul nu e ceva înjositor, ci o dovadă a inteligenţei, pentru că, nu-i așa? "ce hoț ești, m-ai păcălit!", iar păcălitul îl fac doar cei care pot, care știu. Așa și cu autodidacţii, oameni care fentează sistemul educaţional, dar care se consideră îndreptățiți să își lărgească paleta de proprii învăţăminte, pentru că societatea, dincolo de acuzele ei oficiale, în gând îl admiră și-și zice: e un descurcăreţ, un șmecher, un român.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu