Moartea se pensionează

Da, da, share-ul și like-ul sunt uneltele supreme ale solidarităţii pe Facebook, dar treci peste partea cu "am share-uit, am ajutat, am fost parte din ceva", simpla activitate de a face asta e futilă. E ca un balon de săpun pe o balanţă, nu influenţează cu nimic. Cu atât mai puţin share-uitul pozelor cu africani malnutriţi morţi sau pe cale de a fi morţi. Dar mă gândesc în tot acest joc al online-ului că Moartea e tare tristă.

Stă Moartea pe tron, sau poate pe un șezlong mai dărăpănat dacă nu i-a ieșit cota pe luna în curs, ascute de zor la coasă și-și fixează următoarea victimă. Mică, zglobie, mare, păroasă, urâtă, nu contează, e o fiinţă de pe Pământ, gata să fie sfârtecată de coasă. Se urcă moartea în taxi, sau poate vine pe bicicletă, pentru că-i place curentul eco, și e gata să mai ia un suflet cu ea. Sufletul e bolnav, e frăgezit dinainte de aprigi suferinţe tocmai ca Moartea să nu se simtă vinovată. Ei nu-i place să ia morţi cruzi, cum ar fi cei din accidente sau dezastre naturale. Proaspăt bolnav, saltă Moartea coasa deasupra capului și, hait! totul se duce de râpă, nu mai ia niciun suflet și se întoarce Moartea cu coasa la cârcă, tristă, gata să accepte iar un corporatist care moare din cauza unui sendviș stricat de la automat de lângă cubicle.

Share-ul și like-ul au funcționat! Moartea a fost pusă pe pauză datorită marii minţi a lui Zuckerberg, când a inventat Facebook-ul. El știa că va crea tratamentul tuturor bolilor și nici nu l-a îmbuteliat, ci l-a pus sub două butoane: like și share. Copiii africani mai prind o zi de dezmăţ cu foamete și mizerie și afectatul de cancer mai prinde pe puţin o săptămână de nebunie cu morfină și alte analgezice.

Și Moartea iar s-a dus cu jalba în proţap la Dumnezeu, că ea nu mai produce nimic, că Facebook a intrat peste ea și nici măcar nu-i face concurenţă.

Like buddy, noul pr'eten

Pe vremuri, exista un amic bun la toate, la toate cele de trebuință, desigur, care se numea "fuck buddy" - sau în românescul grai: amicu' de futai. Dar vremurile s-au schimbat, el e pe cale de dispariție și apare tot mai des moda cu un alt amic, de alt tip. Acesta este like buddy, amicul de dat like-uri, bun la casa și în contactele oricui.

Un like mic pentru om, un like buddy pentru Facebook.

În primul rând, e de construit interesele comune și trebuie luat pe departe un like buddy. Vezi pe unde umblă (pe Internet), ce citește, la ce dă share și încearcă să faci la fel. Acesta e ca un schimb de priviri, el va înțelege că aveti ceva în comun. Apoi, un mesaj: "buna, poti sa-mi dai like aici?". Dacă vrea și dă, atunci e disponibil la a fi un posibil like buddy. Mai roagă de două-trei, până îi spui direct ce vrei. Poate fi reticent, dar dacă îi place cum dai like, nu vor fi probleme. Să zicem că toate au mers bine, felicitări, ai un like buddy.

Apoi, cu un like buddy lucrurile stau diferit. Dar poți să-l chemi la tine pe profil pentru un like, poți să te duci la el când ai chef de like, vezi ce a postat și pune de un like. O să zâmbească din spatele ecranului și o să fiți fericiți cu like-uri reciproce. Uneori, va trebui să-i dai mesaj, fie sms, fie mail, fie mesaj pe Facebook, în care să-l întrebi dacă are chef de like-uit. Se poate să-l doară capul și să nu vrea like fix atunci, la statusul cu durerea de cap. Aștepți și-și va reveni la normal.

Mai e și treaba dacă dați like protejat sau vă lăsați în voia nebuniei și vă faceți de cap pe Facebook, abuzând de like-uri. Protejat ar însemna că nimeni nu știe ca vă dați like și aveți grijă când vă dați like să nu contactați vreo bănuială. Desigur, v-ați putea fixa datul de like de două-trei ori pe săptămână ca lumea să nu știe ce faceți voi și să nu vă plictisiți unul de altul.

Vin și cu un slogan: Like buddy și statusurile capătă popularitate!

Drama unui like mic

Nimeni nu se gândește la dramele like-ului de toate zilele. Toţi îl folosesc, toţi îl siluiesc să facă ce vor ei, dar e și el om! Nu vrea mai mult, decât puţină atenţie, puţină tovărășeală, nu să fie cerșit la fiecare colţ de Facebook.

Dai că vrei, da' fă bine să vrei! - sursa: hazmedia.ro

Fetele urâte îl cer la poze. Poze cu muia lor ușor deranjantă estetic într-un concurs în care ai vota pe oricine altcineva, da' pe aia nu. Lui, însă, nu-i pasă, se duce cuminte unde îl asmute stăpânul, votează și speră ca aia să fie premiată cu o sapă la rădăcina nasului. Nimic mai mult. Apoi, tot el, săracul și credinciosul like, se pune pe peţit. Adică tu, mascul alfa și omega care nu ai tupeul de a vorbi cu o fată îl trimiţi pe el în cercetare. Dacă el se întoarce cu semne bune, îl uiţi, dacă nu, îl ponegrești: "a dracu', nici la jegu' ăsta de like nu mai pune botu'!".

Credincioșii nici nu se mai înghesuie să ia lumină de Paște, ci să ia like la poza lumânării aprinse. Poză trecută, desigur, prin sepia și alte "vintajeuri", pusă pe Instagram și apoi dată pe Facebook. Veniţi de luaţi like! zic ei, dar la like iar nu se gândesc. Păi, nu merită și gura lui să mănânce niţel drob, niţel ou, tre' să fie la cheremul orișicui îl strigă? Ia că prea exagerăm și noi, stăpânii like-ului. Ar trebui să ne fie rușine de faptele noastre!

P.S.: like-ul ăla de mai jos nu e acolo de frumuseţe, ia pune mouse-ul de dă click pe el. Că de nu, tot eu sunt acuzat de text că nu pun like-ul la muncă.