Moartea se pensionează

Da, da, share-ul și like-ul sunt uneltele supreme ale solidarităţii pe Facebook, dar treci peste partea cu "am share-uit, am ajutat, am fost parte din ceva", simpla activitate de a face asta e futilă. E ca un balon de săpun pe o balanţă, nu influenţează cu nimic. Cu atât mai puţin share-uitul pozelor cu africani malnutriţi morţi sau pe cale de a fi morţi. Dar mă gândesc în tot acest joc al online-ului că Moartea e tare tristă.

Stă Moartea pe tron, sau poate pe un șezlong mai dărăpănat dacă nu i-a ieșit cota pe luna în curs, ascute de zor la coasă și-și fixează următoarea victimă. Mică, zglobie, mare, păroasă, urâtă, nu contează, e o fiinţă de pe Pământ, gata să fie sfârtecată de coasă. Se urcă moartea în taxi, sau poate vine pe bicicletă, pentru că-i place curentul eco, și e gata să mai ia un suflet cu ea. Sufletul e bolnav, e frăgezit dinainte de aprigi suferinţe tocmai ca Moartea să nu se simtă vinovată. Ei nu-i place să ia morţi cruzi, cum ar fi cei din accidente sau dezastre naturale. Proaspăt bolnav, saltă Moartea coasa deasupra capului și, hait! totul se duce de râpă, nu mai ia niciun suflet și se întoarce Moartea cu coasa la cârcă, tristă, gata să accepte iar un corporatist care moare din cauza unui sendviș stricat de la automat de lângă cubicle.

Share-ul și like-ul au funcționat! Moartea a fost pusă pe pauză datorită marii minţi a lui Zuckerberg, când a inventat Facebook-ul. El știa că va crea tratamentul tuturor bolilor și nici nu l-a îmbuteliat, ci l-a pus sub două butoane: like și share. Copiii africani mai prind o zi de dezmăţ cu foamete și mizerie și afectatul de cancer mai prinde pe puţin o săptămână de nebunie cu morfină și alte analgezice.

Și Moartea iar s-a dus cu jalba în proţap la Dumnezeu, că ea nu mai produce nimic, că Facebook a intrat peste ea și nici măcar nu-i face concurenţă.

Like buddy, noul pr'eten

Pe vremuri, exista un amic bun la toate, la toate cele de trebuință, desigur, care se numea "fuck buddy" - sau în românescul grai: amicu' de futai. Dar vremurile s-au schimbat, el e pe cale de dispariție și apare tot mai des moda cu un alt amic, de alt tip. Acesta este like buddy, amicul de dat like-uri, bun la casa și în contactele oricui.

Un like mic pentru om, un like buddy pentru Facebook.

În primul rând, e de construit interesele comune și trebuie luat pe departe un like buddy. Vezi pe unde umblă (pe Internet), ce citește, la ce dă share și încearcă să faci la fel. Acesta e ca un schimb de priviri, el va înțelege că aveti ceva în comun. Apoi, un mesaj: "buna, poti sa-mi dai like aici?". Dacă vrea și dă, atunci e disponibil la a fi un posibil like buddy. Mai roagă de două-trei, până îi spui direct ce vrei. Poate fi reticent, dar dacă îi place cum dai like, nu vor fi probleme. Să zicem că toate au mers bine, felicitări, ai un like buddy.

Apoi, cu un like buddy lucrurile stau diferit. Dar poți să-l chemi la tine pe profil pentru un like, poți să te duci la el când ai chef de like, vezi ce a postat și pune de un like. O să zâmbească din spatele ecranului și o să fiți fericiți cu like-uri reciproce. Uneori, va trebui să-i dai mesaj, fie sms, fie mail, fie mesaj pe Facebook, în care să-l întrebi dacă are chef de like-uit. Se poate să-l doară capul și să nu vrea like fix atunci, la statusul cu durerea de cap. Aștepți și-și va reveni la normal.

Mai e și treaba dacă dați like protejat sau vă lăsați în voia nebuniei și vă faceți de cap pe Facebook, abuzând de like-uri. Protejat ar însemna că nimeni nu știe ca vă dați like și aveți grijă când vă dați like să nu contactați vreo bănuială. Desigur, v-ați putea fixa datul de like de două-trei ori pe săptămână ca lumea să nu știe ce faceți voi și să nu vă plictisiți unul de altul.

Vin și cu un slogan: Like buddy și statusurile capătă popularitate!

Cum crește valuta în online

Se dă o poză, cea de mai jos, și un text absolut idiot:
"1 LIKE = 1 Rugaciune.
1 COMMENT = 5 Rugaciuni.
1 DISTRIBUIE = 100 Rugaciuni.

LIKE, DISTRIBUIE, COMMENT
Pentru acest copil nevinovat."

Nu mai contează pe ce pagină ce cercopiteci de Facebook a apărut, textul e cretin din prima, poza e cu un copil pe moarte, cum îi stă bine share-uitorului din Social Media. Se vede că acest copil e mai aproape de moarte, decât de viață, dar idioții comentează și distribuie. De ce idioți? Pentru că altfel nu poți fi dacă crezi în acel text. Las deoparte faptul că cel mai sigur mod de a eșua în ceva e să te rogi pentru împlinirea a acel ceva. E absolut prostesc să crezi că prin ceva like-uri și alte acareturi de Facebook se va întâmpla ceva. Cine se roagă? Taica Zucke? Maica Server?

Acu' gata, gluma din final: la cum urcă rugăciunea, mi-e că depășește într-o lună euro. Merkollande*, ușor cu amortizarea, dați, bre, un share ca să aveți de unde primi.

*cum Sarkozy nu mai e, deci Merkozy a murit, viva la Merkollande.

Drama unui like mic

Nimeni nu se gândește la dramele like-ului de toate zilele. Toţi îl folosesc, toţi îl siluiesc să facă ce vor ei, dar e și el om! Nu vrea mai mult, decât puţină atenţie, puţină tovărășeală, nu să fie cerșit la fiecare colţ de Facebook.

Dai că vrei, da' fă bine să vrei! - sursa: hazmedia.ro

Fetele urâte îl cer la poze. Poze cu muia lor ușor deranjantă estetic într-un concurs în care ai vota pe oricine altcineva, da' pe aia nu. Lui, însă, nu-i pasă, se duce cuminte unde îl asmute stăpânul, votează și speră ca aia să fie premiată cu o sapă la rădăcina nasului. Nimic mai mult. Apoi, tot el, săracul și credinciosul like, se pune pe peţit. Adică tu, mascul alfa și omega care nu ai tupeul de a vorbi cu o fată îl trimiţi pe el în cercetare. Dacă el se întoarce cu semne bune, îl uiţi, dacă nu, îl ponegrești: "a dracu', nici la jegu' ăsta de like nu mai pune botu'!".

Credincioșii nici nu se mai înghesuie să ia lumină de Paște, ci să ia like la poza lumânării aprinse. Poză trecută, desigur, prin sepia și alte "vintajeuri", pusă pe Instagram și apoi dată pe Facebook. Veniţi de luaţi like! zic ei, dar la like iar nu se gândesc. Păi, nu merită și gura lui să mănânce niţel drob, niţel ou, tre' să fie la cheremul orișicui îl strigă? Ia că prea exagerăm și noi, stăpânii like-ului. Ar trebui să ne fie rușine de faptele noastre!

P.S.: like-ul ăla de mai jos nu e acolo de frumuseţe, ia pune mouse-ul de dă click pe el. Că de nu, tot eu sunt acuzat de text că nu pun like-ul la muncă.

Subspecie a comentatorului pe Internet

Comentatul pe Internet, în esenţa sa, este nimic, este un mare fum prin care treci și ţi se pare că ai trecut prin focul care l-a provocat. Dezbaterile și polemicile pe Internet nu contează pentru nimeni și nimic, doar fiecare are impresia că ceea ce zice este important și luat în seamă. Ei, dar lucrurile au mers frumos și bine până să apară o subspecie a comentatorilor pe Internet. Aceasta e atât de ingrată, încât nu merită nume, este cea care reușește o auto-felaţie cu toate coastele la locul lor și mai și zâmbește după, așteptând o notă bună.

Contrar aparențelor, acesta e un loc de reeducare - sursa: legun.co.uk

Această subspecie de care zic sunt cei care după ce întind pe zeci de pixeli - da' ce zic zeci, poate chiar sute! - comentarii care au caracter clar de atac sau măcar o opoziție vizibilă și la final trântesc unul din următoarele: relax, pace, peace, cheers, numai bine. Reacţia mea la așa ceva e să îi prind pe o alee întunecată, să-i răpesc, să-i duc într-un beci întunecat, să-i leg de podea cu lanțuri imense și să-i bat în mod repetat. Și, în timpul ăsta, să am o meclă de psihopat scelerat și să le spun "relax, bro, nu-ţi fac nimic, pace, totul va fi bine. Cheers!". Hai, fie, să primească o șansă de a se îndrepta. Dar dacă n-o fac, tre' zăvorâți într-un subsol de la marginea lumii, să primească pâine cu sare, foarte puţină apă și să-i pui să se bată între ei pentru libertate ca să vezi dacă atunci mai sunt pacifiști.

Singurul context socio-culturalo-amicalo-facebook-cian acceptat pentru cuvintele de mai sus sunt: "Coae, îţi dau o bere mâine. Cheers!", "bro, fii miserupist. Relax!", "eu-s rupt rău. Pace!". Dacă ai mai mult de 10 cuvinte deja nu mai ai ce căuta cu acele pacifisme la final de zicere.

Anonymous, la "Hackerii n-au talent"

Dacă ar exista o emisiune de acest gen, probabil că acești "anonimi" ar fi primii pe lista înscrișilor. Desigur, ar aduce drept dovada talentului, site-ul dat cu cracii în sus al vreunei poliții/jandarmerii dintr-o țară de lumea a treia, România, de exemplu. Apoi, ar truca votul și s-ar lăuda că au câștigat pe bune. Cred că și lor le e rușine de acţiunile lor, dar prind la proști, cum prind manelele de Revelioane pe la TV.

sursa: s295.photobucket.com

Ultima știre mi se pare că era aia potrivit căreia Anonymous a spart site-ul Jandarmeriei din Italia, la pachet cu altul, tot de natură "pentru protecția cetăţeanului". Și prin România s-au chinuit ei cu astfel de prăbușiri de site-uri, dar nimic serios. Acţiunile lor sunt ca cele din Justiția română, ample, dar fără efect. Se mai lăuda cu punerea în genunchi, pe preșul de la ușa Internetului a Facebook-ului. Da, nimic nu s-a schimbat, Facebook e tot acolo. Că veni vorba, e mai greu de spart un blog cu public mic, cu server ţinut în pivniţă, lângă murături, decât site-urile autorităţilor.

Tehnologia, spinul din coasta relațiilor

Un lucru bun pe care îl aducea lipsa tehnologiei - cum ar fi telefoanele mobile, Internetul - era longevitatea relaţiilor. Își dădeau iubiţeii întâlnire prin fix și se așteptau cam 10-15 minute fără să se poate freca reciproc la nervi cu mesaje "wezy s nu intarzi k nush cetzi fak!!!!!". Acum, tre' să întreții relația, de parcă ai fi un bucătar și tre' să întreții focul sub cratiță.

Două Facebook-isme

Doar două lucruri care se întâmplă acum pe Facebook, unul dintre ele dintotdeauna, iar unul mai nou, mai trecător.

Momente memorabile marca Facebook

Acum doar patru, dar na, poate prinde sau îmi vin și altele și mai pun:

Dai cu banii, vine fanii!

Deci am o poză. Dăcât o poză cu dăcât un anunț.
Textul spune clar, la fel și titlul, se vând niște fani. Care vreți, care mai dați, care n-aveți, luați de-aici. Bine, asta e afacerea, dar câteva detalii pe care le-am și identificat.

Detalii:

1. Băiatul este din sectorul 5 și livrează tot acolo. Eu n-aș avea încredere într-un agramat din 5 nici cât să-mi păzească nămetele de zăpadă.
2. Are doar calificative pozitive, semn că cei din cartier îl cunosc, de la ei făcând rost de ele.
3. În final, pune la bătaie 1000 de fani. Globali. În 2-5 zile. Atât le-o lua celor din penitenciar să-și facă un cont de Facebook? Sau ca marjă de eroare în caz că vecinii sunt încă plecați prin zonele pe unde s-a oprit curentul?

Țin să menționez, anunțul e real, dar nu-i dau sursa, pentru că vă știu oameni serioși care preferă un fan real, decât o mie inventați și cumpărați.