O viață-n glume

Te naști, după multe ore de chin sau doar câteva minute, dar nu chinul tău, ci al mamei, iar apoi îţi rămâne doar să crești. Când ești mic, până în 10 ani, e de așteptat ca orice prostie să te amuze, orice adult care râde mai tare ca tine e normal să-ţi se pară amuzant. Dar asta este prima etapă, când treptat cu râsul te deprinzi și e de așteptat să evoluezi pe o cale căreia i se spune maturizare.

Ai crescut și începi să te prinzi și tu de glumele bune, de poantele care chiar trebuie făcute, de comentariile umoristic spumoase și parcă ești deja un bagaj care acaparează inteligenţa umorului. Până pe la 14 ani, hai să extind până la intrarea la liceu, ai voie să maqu faci glume proaste, comentarii duse la extrem ca măcar să pară că încerci să faci o glumă, și chiar pot fi acceptate glumele cu "ţi s-a desfăcut un șiret/ai ceva pe spate etc.". De când începi clasa a noua însă totul se duce. Acum trebuie să dezvolţi glumele, ironia apare, iar sarcasmul e rege. Dacă nu te prinzi de poantă la timp și râzi la final, nu-i nimic, aruncă replica cum că "cine râde la urmă râde mai târziu".

O să ai un apogeu, până pe la 45 de ani, hai 50 pentru aceia mai buni, când chiar vei ajunge să stăpânești bine nuanţele ironiei, polisemia limbii și chiar să capeţi o aură de "bă, e criminal omu' la umor!" printre ceilalţi. După 50 însă trebuie să glumești rar, dar bine, oricum lumea îţi acordă timp, vor crede pur și simplu că ai îmbătrânit și ai nevoie de timp pentru a digera o glumă. Când vei deschide gura (într-un final!) spune ceva de care să fii mândru, să pară că e chintesenţa a oricei, iar cei care nu pricep sunt doar proști și neapărat să ai pe faţă un zâmbet abia schiţat, ștrengăresc, dar care să emane "umor dăștept, bă!".

Dacă ajungi să trăiești mai mult de 70 de ani (huă, mâncăule de pensie!) nu este nevoie să mai faci glume, însă dacă îţi mai iese câte una așa, la zile mari, lumea o va ţine minte mult timp. E normal să te prostești o dată cu bătrâneţea, deci se acceptă orice anormalitate. Sper că ai înţeles până aici, iar concluzia e că te naști prost, fără umor și râzi la orice c*cat de glumă. Tot la fel mori.